Nu mă feresc să o spun: majoritatea celor care fac tranzacții la bursă o fac cam după ureche. Gambling-ul nu este limitat la jocurile de noroc de la cazino sau la pariurile sportive, mult prea mulți “investitori” speculează acțiuni, ETF-uri, valute, cryptomonede fără a avea prea multe cunoștințe în ce bagă banii, deseori sfatul prietenilor sau al vreunui influencer de pe Youtube care știe “sigur” ce se va întâmpla este trigger-ul luării deciziei. Și cum la cazino, chiar dacă pe termen scurt poate ai succes dar pe termen lung casa câștigă întotdeauna, același lucru este valabil și pentru cei care “joacă“ la bursă: poate nimerești una, două, trei tranzacții câștigătoare însă, în cele din urmă, vei ajunge să pierzi bani.
Atunci când îți deschizi o covrigărie spre exemplu, întâi faci totuși un studiu de piață: unde să o amplasezi, cât de mare să fie spațiul, care să fie sortimentul de covrigi, cît să coste fiecare în parte, salarii, taxe, impozite etc… Asta înseamnă că îți asumi un anumit risc pentru un anume randament. Identic, ar trebui să faci același lucru și cînd investești pe bursă: să studiezi business-ul în care vrei să bagi bani, chiar dacă este al altuia. Altfel, nu faci decât să speculezi anumite evenimente, sau și mai rău, să joci la bursă – adică să speculezi într-un mod extrem, fără vreo noimă de ce faci asta.
La poker, plasarea întregii sume se numește “all-in”; pe burse, investirea tuturor banilor într-un singur instrument se cheamă gambling dus la extrem. Riscul asumat în acest caz este foarte mare: chiar dacă pot fi multe motive care să ne arate o oportunitate de investiție, se pot întâmpla mii de alte motive care să împiedice cotația acțiunii să performeze. Și atunci, cel mai sigur, este să diversifici, adică să plasezi banii în mai multe tipuri de instrumente din mai multe domenii. Sau, cum spune un proverb bătrânesc: “nu îți pune toate ouăle în același coș“.
“Gambler’s fallacy” este un termen inspirat din psihologia jucătorilor de cazino, ce iau decizii prezente de pariere bazate pe evenimente din trecut, fără relevanță evident în luarea unei decizii raționale. Cea mai bună explicație a acestei erori de gândire o putem experimenta prin aruncare unei monede în aer: chiar dacă de 99 de ori va pica banul, asta nu înseamnă că și a suta oară va pica tot banul (probabilitatea este mereu aceeași, de 50%).
Când ieșim din casă și afară sunt nori, luăm și umbrela cu noi, nu? Deseori, atunci când sunt nori plouă, iar informația asta ne spune să luăm umbrela cu noi; aceasta este o scurtătură mentală, ce ne face să luăm o decizie în baza experiențelor trecute, fără a lua în considerare condițiile actuale de producere a evenimentului.
In investițiile pe care le facem, Gambler’s fallacy se manifestă astfel: dacă o cotație crește mai multe zile consecutive, tindem să gândim că trendul mai poate continua mult timp de acum încolo și nu marcăm profitul, chiar dacă condițiile sunt altele de la zi la zi (asta se cheamă lăcomie).
Be First to Comment