Trebuie să recunosc faptul că am fost cam dezamăgit la începutul acestui an, atunci când Sony anunțau că 2024 nu avea să aducă jocuri exclusive mari pe PS5. După ce în 2023 ne-am delectat cu minunăția de Marvel’s Spider-Man 2, un titlu care, dacă nu exista Baldur’s Gate 3 s-ar fi bătut cu Zelda pentru premiul de „Jocul Anului”, nu mi-a picat prea bine să aflu că nu vom mai primi un blockbuster mare din partea japonezilor. Știam totuși că un mic joc pe nume Astro Bot, continuarea poveștii roboțelului simpatic din demo-ul consolei, Astro’s Playroom, urma să se lanseze, dar fără prea mari așteptări sau pretenții.
Dar uite că lucrurile nu sunt chiar așa, iar într-un 2024 cam sec în ceea ce privește jocurile noi, Astro Bot are șanse serioase să fie încoronat drept cel mai bun titlu al anului. Nu este nici pe departe cel mai complex joc video din lume, nu are cea mai stufoasă poveste și nici nu aruncă în tine cu o mulțime de mecanici și sisteme alambicate, ci este întruchiparea distracției, în cea mai simplă formă a ei.
Sigur, e mișto să te aventurezi într-un RPG masiv, de sute de ore, și să îți prinzi urechile în toate particularitățile și chichițele lui. Dar la finalul unei zile lungi, parcă tot ce vreau e să mă relaxez și să mă distrez într-un joc care nu are așteptări prea mari de la mine, care poate fi terminat relativ repede și care, ca în cazul acesta, reușește să îmi aducă un zâmbet pe buze la fiecare pas.
Astro Bot nu reinventează apa caldă și nici nu încearcă asta. În schimb, am primit un platformer 3D plin de șarm, cu o cârcă de referințe și omagii aduse ilustrei istorii a PlayStation, cu un level design ingenios și cu cea mai bună implementare a funcțiilor exclusive PS5 din câte am văzut până acum. Și, dacă te uiți la clipul ăsta în ziua în care e postat, e sâmbătă, iar cum Astro Bot poate fi terminat într-un singur weekend, am zis că ar fi o recomandare bună dacă te găsești în casă astea două zile libere și nu ai ce să te joci nou. Astea fiind zise, să trecem la review.
Poveste
Vom începe cu povestea, un capitol care nu prea contează atât de mult la un joc de genul și care, inclusiv aici, nu este foarte bine dezvoltat. Dar cu toate astea avem un fir narativ, deci să îl explorăm puțin. In a galaxy far, far away, o navă spațială ce arată ca un PS5 plină cu roboți este atacată de un extraterestru malefic, care reușește să fure procesorul și să fugă cu el. Asta face ca PS5-ul să explodeze iar diverse componente importante gen RAM, GPU și stocarea, precum și majoritatea roboților prezenți la bord sunt aruncați peste tot prin galaxie.
La scurt timp, rămășițele PS5-ului naufragiază pe o planetă iar Astro, protagonistul nostru, pornește într-o misiune pentru a recupera atât roboții pierduți prin cosmos cât și piesele necesare pentru a repara nava și pentru a o face funcțională din nou. Aici intră în joc Dual Speeder, o navă mult mai mică, în forma unui controller DualSense, care te va purta prin cele 50 de planete distincte ale jocului.
Și uite așa începe aventura în care vei sări din nivel în nivel în încercarea de a triumfa în fața răului. Firul narativ este extrem de simplu și de ușor de înțeles, ceea ce era de așteptat ținând cont că Astro Bot este un joc potrivit și pentru cei mai mici de vârstă. Nu m-a dat pe spate, dar reprezintă un pretext ok care îți dă un scop clar încă de la început. Nu am alte comentarii aici, pentru că firul narativ e și așa subțire, dar oricum nu ăsta e focusul jocului, așa că hai să trecem la lucrurile care chiar contează.
Gameplay
Iar asta ne aduce perfect în discuția despre gameplay, și primul lucru despre care vreau să vorbesc este implementarea funcțiilor speciale ale controller-ului DualSense în joc. Astro’s Playroom a fost vestit pentru asta, și fiecare acțiune pe care o făceai avea un feedback convingător pe care îl simțeai în palme. Problema este că, de atunci, nu multe jocuri au profitat la maxim de asta. Adică sigur, alde God of War Ragnarok și Spider-Man 2 au suport pentru vibrațiile haptice și pentru triggerele adaptive, dar după părerea mea sunt utilizate prea puțin în titlurile de genul.
Nu și aici, însă. Cei de la Asobi, studioul din spatele jocului, au reușit să facă controller-ul o parte integrală și vitală a experienței, nu doar o unealtă de control de care uiți la cinci minute după ce ai început jocul.
Vibrațiile sunt cât se poate de realiste și de precise, până în punctul în care ești transpus direct în lumea jocului, iar triggerele se schimbă în rezistență și feeling în funcție de ce ai de făcut. Pe lângă componenta vizuală și cea auditivă, chestia asta adaugă încă un strat de imersiune pe care l-am apreciat mult, și sper ca din ce în ce mai mulți dezvoltatori să ofere mai multă atenție elementelor astea, măcar studiourile first-party Sony care lansează exclusive pentru PS.
Și difuzorul din interiorul controller-ului e pus serios la treabă, iar o grămadă de efecte audio, pași și atacuri se aud direct din mâinile tale. Asta poate fi puțin enervant dacă alegi să te joci cu căști mari de gaming pe urechi care blochează sunetul exterior, dar dacă ai consola conectată la un TV și te bazezi pe difuzoare ca să auzi jocul, e mișto sa ai încă o sursă mai apropiată de tine dedicată sunetelor din proximitatea imediată a personajului pe care îl controlezi.
Reversul medaliei este că toate astea îți omoară bateria. DualSense nu este un controller cunoscut pentru autonomia incredibilă, ba din potrivă, dar dacă Sony spun că în scenarii normale controller-ul ar trebui să reziste minimum șase ore, după doar trei în Astro Bot a trebuit să conectez cablul. Desigur, sunt de părere că sacrificiul ăsta merită din plin făcut pentru gradul mai ridicat de imersiune, și dacă ai două DualSense-uri poți face rocadă între ele de fiecare dată când unul capitulează, dar tot zic că merită menționat.
Acum vreau să aducem în discuție nivelurile în sine, care sunt o adevărată minunăție. Așa cum ziceam și mai devreme, în Astro Bot sunt nu mai puțin de 50 de planete distincte cu 80 de niveluri pe care le poți explora, un număr deloc mic ținând cont de cât de bine arată totul, de la texturi și efecte vizuale până la flora și fauna extrem de variate în funcție de biomul în care te afli. Nu aș zice că e cel mai arătos joc ever de pe PS5, dar artstyle-ul simpatic reușește să complimenteze bine vibe-ul din Astro Bot.
Pe lângă asta, fiecare stagiu major aduce în schemă o anumită putere sau power-up care schimbă complet modul cum abordezi problemele. Fie că vorbim despre puterea de a te face mic cât un șoarece, pentru a intra în locuri unde nu ai fi putut altfel să ajungi, sau despre niște brațe imense cu care te poți prinde de tot felul de chestii pentru a avansa, jocul mereu aruncă cu ceva fresh și interesant în tine, într-un ritm cum foarte rar am văzut la alte titluri.
Be First to Comment