Ladies and gents, azi e o zi specială. Iar asta pentru că, după mai bine de 25 de ani, vorbim despre un nou IP Bethesda! Da, ați auzit bine: compania care în ultimii ani a dezvoltat doar The Elder Scrolls și Fallout a ieșit pe piață cu ceva complet nou. Starfield este numele proiectului și, după ce a fost anunțat inițial în cadrul conferinței E3 2018, a venit momentul să vedem cum arată și, mai important, cum se joacă cel mai nou joc al Bethesda.
Poveste și atmosferă
Și începem, bineînțeles, cu o zonă unde jocurile din trecut ale dezvoltatorului au excelat: poveste. Și mă bucur să spun că Starfield nu se abate de la această tradiție. La bază, jocul este un RPG în toată puterea cuvântului, ceea ce înseamnă că începi ca un nimeni, în cazul ăsta un miner oarecare de resurse. O întâlnire ciudată cu un soi de metal magic pe care l-ai găsit în peșteră te lasă inconștient, doar ca să afli mai târziu că ceva sectă exclusivistă din capitala sistemului solar vrea să pună mâna pe metalul ăla pentru a desluși misterele universului.
Și practic de aici începe propriu-zis jocul. Nu o să mai dau și alte detalii din firul narativ, cel mai bine e să descoperiți voi pe pielea voastră povestea, dar o să comentez asupra calității ei. Și primul lucru pe care o să-l zic este că Bethesda au respectat cu strictețe formula narativă care i-a consacrat. Poți rezolva mai orice problemă prin mai multe moduri, de la vorbă bună la șantaj, minciuni, perspicacitate sau forță brută și recunosc că multe răspunsuri date de personaje în urma acțiunilor mele mi-au smuls un zâmbet din când în când.
Reversul medaliei e că, dacă nu ești fanul stilului de storytelling marca Bethesda și sperai că Starfield va schimba formula, cu regret spun că vei fi dezamăgit. Conversațiile decurg în mai mult sau mai puțin același fel ca în Fallout 4 spre exemplu și, în timp ce formula asta a mai fost îmbunătățită cu lucruri precum mai multe opțiuni de dialog, la bază lucrurile au rămas similare cu jocurile vechi.
Astea fiind spuse, overall povestea mi s-a părut bună. La asta ajută cu siguranță și actorii vocali, care fac o treabă grozavă în majoritatea cazurilor, și nu am întâlnit replici pline de cringe sau mai știu eu ce. Totuși, am dat de mici inconsistențe pe alocuri, cum ar fi un deznodământ lipsit de satisfacție al unui twist din poveste, dar în ansamblu lucrurile stau bine.
Gameplay
Acum vreau să ne îndreptăm atenția asupra gameplay-ului, și încep din capul locului prin a spune că, deși povestea principală este bună, nu ea este focusul experienței, iar cei care au mai jucat în trecut titluri de la Bethesda știu asta. Afirmația mea este întărită și de datele de pe site-ul howlongtobeat.com, care arată că, dacă te concentrezi doar pe main quest vei termina jocul în puțin peste 19 ore. Dacă alegi să îți bagi nasul și în ceva content extra însă, playtime-ul tău se va dubla și încă ceva peste. Dar, dacă ești maniac cu jocul și vrei să vezi fiecare colțișor de univers, un play counter care să arate la nord de 200 de ore nu e o posibilitate, ci o certitudine.
Dar ce ai de făcut dacă alegi să te abați de la drumul principal? Well, principala atracție când vine vorba de side content o reprezintă sutele de quest-uri și povești secundare, în cadrul cărora Bethesda și-au demonstrat din nou capabilitățile de world building. Mi-a plăcut fiecare astfel de aventură secundară, de la banalele task-uri de a colecta ceva resursă și de a aduce-o înapoi până la deciziile pe care le-am luat și care au schimbat lumea din jurul meu. Ba chiar aș îndrăzni să spun că unele povești secundare de genul mi-au plăcut mai mult decât firul narativ principal, lucru care este atât o laudă pentru side quest-uri cât și o critică pentru main quest.
Printre activitățile astea secundare se numără și questline-urile pe care le poți face cu diversele facțiuni ale Starfield. Misiunile astea pot să varieze între ok și fenomenale din punct de vedere al calității și, recunosc că până la final a ajuns să îmi pese mai mult despre prietenii mei din United Colonies.
M-am distrat și cu sistemul de ship building, care e mai complex decât mă așteptam inițial. Poți manipula fiecare aspect al navei tale spațiale și poți schimba cum ea reacționează și cum se mișcă în spațiu după bunul plac. Îți vei prinde puțin urechile cu acest sistem, dar odată ce înveți cum funcționează și ce poți face cu ajutorul lui, timpul tău petrecut în spațiu în timp ce călătorești între planete sau te bați cu pirații va fi mai bun.
Apoi mai e și ceea ce jocul numește „outposts” și care sunt niște sătuce pe care le poți construi după chipul și asemănarea ta, în timp ce optimizezi echipamentele pe care le pui acolo pentru a extrage cât mai multe resurse din planetă. În astea două activități poți să te scufunzi serios și să pierzi câteva zeci de ore fără să le simți, iar asta fără să interacționezi cu vreun NPC în tot acest timp.
Nu am lucruri așa bune de spus despre gunplay însă, pe care l-aș descrie drept puțin peste mediocru. Multe dintre armele pe care le-am încercat se simt ok și au punch atunci când tragi, dar am simțit lipsa unui sistem similar cu cel din Fallout în care poți opri timpul și ținti exact părțile din corp pe care vrei să le distrugi. Dar cel mai mult mi-a lipsit un sistem de cover. Au fost multe dăți când nu aveam după ce să mă ascund atunci când mă băteam cu mai mulți inamici, pentru că bolovanii de lângă mine erau o idee prea mici și mi se vedea capul deasupra lor.
Asta, combinat cu lipsa gravitației pe unele planete au făcut experiența bătăilor să fie nu cea mai plăcută. Nu spun că gunplay-ul este inerent rău, dar mă așteptam la ceva mai mult din partea Bethesda. Există niște mecanici care apar mai târziu în joc și care îmbunătățesc puțin dinamica bătăilor, dar asta nu schimbă faptul că, în sine, combat-ul este unul dintre punctele slabe ale lui Starfield. În plus, nici balance-ul jocului nu e foarte nimerit, și pregătește-te să rămâi fără muniție mai ceva ca într-un joc horror dacă alegi să folosești arme automate în detrimentul pistoalelor, sniper-urilor sau armelor semi-automate.
Și bătăliile cu nave sunt la fel de mediocre din păcate. Inițial m-am chinuit să controlez cum trebuie nava și la început am crezut că o să urăsc jocul din cauza asta. Dar pe măsură ce am mai progresat prin joc, skill-ul meu când vine vorba de control s-a îmbunătățit iar upgrade-urile pe care le-am făcut au transformat experiența din ceva ce nu vreau să fac niciodată în ceva decent. Singurele momente când pot spune cu mâna pe inimă că m-am distrat copios zburând și atacând cu nava prin spațiu au fost în cadrul unor quest-uri secundare care implică un război în toată regula între numeroase astfel de nave, dar momentele astea au fost prea puține din păcate.
Revenind la lucruri mai bune, ca orice RPG Bethesda care se respectă, îți dai seama că și Starfield are un tool de character creation bine pus la punct. Te poți juca așa cu zecile de slidere și opțiuni minute în șir și poți modifica aproape fiecare aspect al personajului tău, dar ai un cuvânt de spus și atunci când vine vorba de idealurile și înclinațiile tale. Încă de la începerea jocului ai de ales dintre mai multe perk-uri de personalitate interesante, care au potențialul de a-ți schimba abordarea în unele situații, problema aici fiind că ele nu pot fi schimbate pe parcurs.
Asta, în combinație cu descrierile care pot fi catalogate drept cel puțin vagi ale bonusurilor pot face experiența de început o idee overwhelming. În plus, niște trait-uri prost alese îți pot impacta serios experiența. Nu spun că există variante proaste, deși unele sunt clar mai bune decât altele, dar este un lucru de luat în vedere. Dacă îți e teamă că, la final, vei avea un personaj care nu este pe placul tău, cel mai bine ar fi să consulți un beginner’s guide unde îți este explicat mai detaliat fiecare perk, în așa fel încât să poți face alegerile corecte pentru stilul tău de joc.
Pe lângă modificatoarele astea pe care le alegi la începutul campaniei, odată ce ai început îți vei dezvolta personajul cu ajutor nelipsitelor skill points, că doar vorbim despre un RPG Bethesda. Ba mai mult, și conversațiile pe care le porți peste tot prin lume contribuie la conturarea personajului tău. Pe măsură ce interacționezi cu alte personaje din lume îți dezvolți personalitatea și relațiile cu NPC-urile respective, ceea ce poate avea un impact serios, atât în open-world cât și în legătură cu puterea personajului tău.
Acum trebuie să vorbim puțin și despre lume în sine, pentru că avem în față unul dintre cele mai ambițioase jocuri făcute vreodată, care se laudă cu un număr imens de planete generate procedural. Chestia asta din urmă îmi ridicase niște semne de întrebare în trecut, pentru că, de obicei, asta înseamnă că jucătorii se vor lovi de multe zone care arată la fel, de forme de relief care sunt nelalocul lor sau de cine știe ce anomalii de genul.
Be First to Comment