Iluzia controlului este o altă formă de comportament eronat ce descrie tendința ființelor umane de a crede că pot controla sau cel puțin influența rezultatele, când de fapt, nu pot. „Știu” sigur (și sunt convins că și voi sunteți la fel ca mine) că ciocănind un pepene roșu și urmărind cât de portocalie este partea de coajă ce a stat pe pământ, pot alege cu siguranță unul dintre cei mai gustoși pepeni de pe tarabă.
Mulți dintre cei care joacă la loterie pleacă la drum cu impresia că numerele alese de ei vor fi cele câștigătoare deși e limpede ca lumina zilei că numerele sunt extrase total întâmplător. Iar la cazino putem observa cel mai bine această eroare de comportament – de la faptul că aruncăm cu putere mai mare zarurile atunci când avem o aruncare mai importantă sau vrem să obținem un număr mare sau o pereche până la încrederea maximă ce o avem atunci că putem număra cărțile la jocul de 21.
Iluzia controlului apare și atunci când investim. Investitorii activi, cei care fac tranzacții mai mari sau mai mici, dese sau rare, sunt în marea lor majoritate fix cât un fir de nisip în deșertul Sahara – piața este imensă, de nivelul miilor de miliarde. Probabilitatea de a știi ce se întâmplă și de a face o predicție corectă a evoluției pieței bursiere tinde la zero. Poate că pe termen scurt să reușești cumva să nimerești evoluția și chiar să obții randamente mai bune decât media pieței dar, pe termen lung, șansa de a bate piața este incredibil de mică.
Utilizarea de ordine limită, folosirea de opțiuni, diverse tehnici dezvoltate pe parcursul tranzacționării – îmi aduc aminte de un fost client care studiase temeinic tranzacții din urmă și ajunsese la concluzia că e mai bine să cumperi lunea și joia între orele 10 și 12 și să vinzi vinerea între 12 și 16, toate acestea îți dau impresia că deții controlul. Sunt “impresionat” câteodată și de siguranța unor analiști tehnici care numărând valurile de evoluție ale prețului unei acțiuni sau criptomonede știu sigur ce va urma.
Mulți investitori tind adesea să creadă că dacă au mai multe informații și sunt experți într-un anumit domeniu, atunci ei își canalizează mare parte din investiții sau chiar toate sumele disponibile în companii din acest domeniu. Iar un portofoliu nediversificat este foarte predispus la fluctuații negative în cazul unui eveniment advers. La fel, iluzia controlului îi poate determina pe investitori să nu observe diversele alte oportunități ce apar, pierzând astfel pe termen lung prin deținerea unei poziții prea mult timp.
Cred că prima regulă pe care am învățat-o când am început să tranzacționez este că la bursă nimic nu este sigur. Întotdeauna există un risc, mai mare sau mai mic, pe care ni-l asumăm atunci când luăm o poziție iar profitul obținut este tocmai recompensa acestui risc. Sunt mult prea mulți jucători pe piață, fiecare cu profilul lui investițional, ce investesc sume mai mari sau mai mici și deciziile pe care le iau aceștia diferă de la caz la caz; nu mai zic că deciziile care sunt luate de guverne/ companii/ investitori instituționali/ alți participanți la piață au diverse implicații, evoluția nu este necesar aceeași în condiții asemănătoare – spre exemplu, o majorare de dobândă nu înseamnă automat o scădere a pieței așa cum este la manual.
Be First to Comment