În industria asta a jocurilor video există o entitate, o mașinărie atât de puternică și de periculoasă încât puțini sunt cei care pot s-o țină în frâu. Eu am văzut-o, ba chiar m-am trezit la bordul fierataniei de câteva ori și dacă încă vă întrebați ce mi-au strecurat ăștia în cafeaua de dimineață, vorbesc despre hype train – trenul încântării, sau cum Dumnezeului s-o traduce “hype” in Română. Un fenomen care s-a propagat datorită internetului și are un potențial distructiv destul de mare.
Bine, nu toate jocurile over-hyped sunt rele – dovezile cele mai bune sunt jocurile celor de la Rockstar. Ori haideți să luăm și exemplul lui God of War Ragnarok; altă nebunie de joc care a fost super popular cu mult înainte de lansarea oficială. Dar oricât de cunoscute și apreciate ar fi jocurile despre care am vorbit până acum, a trecut ceva timp de când nu am mai văzut o lansare atât de dorită precum Hogwarts Legacy.
Acesta servește drept prequel pentru faimoasa serie de cărți Harry Potter și încă de la prima sa apariție în spațiul public a reușit să vrăjească o mulțime de oameni – gameri și fani ai cărților deopotrivă. Așa că am vrut să văd și eu despre ce este vorba și trebuie să recunosc; am fost surprins.
Hogwarts Legacy are una dintre cele mai frumoase lumi din gaming
Când am pornit la drum nu știam mare lucru. O să fiu sincer. Nu prea am gustat Harry Potter ca franciză. Fantezia asta cu magie, vrăjitori și bestii fantastice nu a fost ceva care să mă atragă în mod special. Da, mă uit la Harry Potter dacă-l găsesc pe ProTV random și chiar m-am dus la cinema ca să văd primele două filme din seria Fantastic Beasts, dar nu mă pot considera un fan. Sunt mai de grabă așa, un spectator distant care poate aprecia ce vede, însă nu este investit prea mult în respectivul univers.
M-am temut că din acest motiv o să ratez părți esențiale din joc, ori că nu voi înțelege mai nimic. Dar Hogwarts Legacy face o treaba excelentă în a te introduce în lumea vrăjitorilor. Fie că ești pasionat de Harry Potter sau nu, vei înțelege rapid cum stă treaba prin școala de magie. Îți creezi propriul avatar, îți alegi casa din care vrei să faci parte și ești înrolat în viața la Hogwarts.
Povestea e cam așa: ești un student care s-a transferat în anul cinci la prestigioasa școală de magie și trebuie să recuperezi. Asta înseamnă că va trebui să dai pe la cursuri, să participi la tot felul de activități secundare și să înveți o mulțime de vrăji pentru a fi la același nivel cu restul studenților de la Hogwarts. Însă cum povestea e poveste, vei descoperi rapid că mânuiești niște puteri speciale pe care foarte puțini le au, iar de-aici începe adevărata aventură.
Componenta narativă din Hogwarts Legacy este solidă și are câteva momente scrise faorte bine care au reușit să mă fascineze. Punctează bine și la capitolul durată, cu circa 30 de ore doar prin main quest-uri, însă adevărata frumusețe a acestui joc stă în activitățile secundare. Și așa ajungem la ceea ce eu consider punctul forte al acestui titlu: lumea.
Majoritatea timpului mi l-am petrecut prin școală și împrejurimile ei. Cei de la Avalanche Software au făcut o treabă excelentă aici și au reușit să creeze o clădire complexă, care are personalitate și servește nu doar ca simplu cadru pentru desfășurarea acțiunii, ci ca însuși un personaj. Ba chiar jocul te încurajează să explorezi, să te plimbi pe nesfârșitele holuri ale școlii și să îi descoperi secretele.
În Hogwarts Legacy nu te vei simți niciodată singur; școala este plină de studenți și profesori. Nu doar o dată vei vedea cum studenții din case diferite își fac farse unii altora, îi poți urmări cum își desfășoară activitățile de zi cu zi și nici măcar nu trebuie să interacționezi cu ei, ci doar să te bucuri de lumea plină de viață. Prin “nu trebuie să interacționezi cu ei” mă refer, din păcate, la faptul că nici nu poți s-o faci. În afară de misiuni și câteva momente prestabilite, personajele sunt doar parte din decor. Mi-ar fi plăcut să văd ceva mai multă interacțiune aici, întrucât lumea s-ar fi simțit și mai vie.
Același lucru este valabil și pentru orașele și micile așezări din jurul școlii. Chiar dacă majoritatea timpului vei fi la Hogwarts, din când în când trebuie să te mai aventurezi prin oraș după provizii, iar povestea te va purta prin diferite locații. Fanii Harry Potter probabil vor recunoaște vreo două-trei, poate mai multe, iar nou-veniții vor fi fermecați de lumea acestui joc. Este frumos; ăla e cuvântul pe care-l caut.
Grafica este faină, minus câteva probleme tehnice
Această frumusețe nu este doar sufletească, ci și de suprafață. Hogwarts Legacy arată, sună și se simte a joc modern. Arhitectura superbă a școlii, personajele, chiar și meniurile au primit o atenție sporită și se vede. Nu am prea multe de reproșat pe partea de grafică, iar jocul s-a prezentat aproape impecabil. Am dat de glitch-uri ici-colo, niște texturi care apar de nicăieri, o oarece instabilitate de framerate, dar nimic grav.
De menționat că am realizat acest review pe PlayStation 5 întrucât nu am primit o cheie de activare pentru PC. Deci nu îmi pot da cu părerea despre performanța jocului pe alte platforme. Dar pe consola celor de la SONY a mers bine. Ai patru moduri grafice dintre care să alegi, iar asta îți oferă ceva libertate atunci când îți personalizezi experiența de joc. Ai modurile clasice, Fidelity și Performance cu care ne-am obișnuit deja. Adică un 30FPS cu grafica la maxim, sau 60FPS cu sacrificiile de rigoare.
Doar că aici mai avem două preset-uri grafice: Balanced și HFR Performance. Astea două sunt special create pentru cei cu televizoare rapide, aka. peste 60Hz. Funcționează doar dacă ai VRR și în teorie îți oferă până la 120FPS. În practică nu chiar. Pe modul HFR Performance o să atingi valori maxime de vreo 80-90FPS, dar personal nu cred că merită sacrificiul vizual pentru câteva cadre în plus. Am rămas așadar pe modul Performance pentru cele 60FPS și aia a fost.
Grafica faină este acompaniată de poate cel mai interesant soundtrack pe care l-am ascultat într-un joc de acest fel. În general, muzica din filmele Harry Potter a fost bună, iar moștenirea asta merge mai departe și în joc. Nu există vreun moment în care să fie liniște completă, iar chestia asta mi-a plăcut. Coloana sonoră este antrenantă și chiar am recunoscut o piesă clasică în timp ce bântuiam pe holuri. Nu știu exact cine a scris-o sau cum se numește, dar sigur am mai auzit-o pe undeva.
Iar pentru a încheia și capitolul ăsta, Hogwarts Legacy își mai ia o bilă albă pentru dialoguri și alegerea actorilor vocali. E în Anglia, așa că mai toți au accentul ăla britanic, însă pe măsură ce cunoști mai multe personaje vei observa diferențe: elevii din India și zonele înconjurătoare au un accent diferit, asta se aplică și celor veniți din Tahiti, Uganda și alte zone menționate în joc. Este un mix cultural fain și cu asta vreau să trecem mai departe. Știu că există o întreagă controversă în jurul acestui joc, că e woke, că e nu știu cum, dar sincer: mi se rupe! E un joc bun la finalul zilei, dar la fel ca și în cazul lui The Last of Us Part II, or să fie mulți bolânzi care n-or să-l joace pentru că așa au citit pe net. Dar na, trebuie să aibă și FIFA niște fani pe-acolo.
Gameplay-ul m-a surprins plăcut
Revenim la joaca noastră, iar Hogwarts Legacy a reușit să puncteze bine și pe partea de gameplay. Este un RPG ușor de înțeles, care îți oferă un sistem de progresie interesant și vine cu niște opțiuni de personalizare diferite de ce-am văzut până acum. Dar această diferență s-ar putea dovedi și o oportunitate pentru dezvoltatori. Vedeți voi, pentru fiecare element de îmbrăcăminte din inventar există și câteva designuri alternative. Vrei să porți o pălărie de vrăjitor care îți dă +10 Defence, dar nu îți place cum arată? Nicio problemă, poți s-o ascunzi complet sau să îi schimbi înfățișarea cu un skin. Iar skin-urile astea, deși gratis acum, miros puternic a micro-tranzacții. Și chiar de-ar fi să îi bage așa ceva, jocul este destul de bun încât să putem trece cu vederea.
Be First to Comment