O persoană rațională consideră că există întotdeauna un motiv pentru care se întâmplă lucrurile. Oamenii vor să creadă o poveste pentru că, odată cu prevalența științei ne-am obișnuit să credem că există un motiv pentru care se întâmplă lucrurile în acea poveste. Faptele istorice ne sunt prezentate precum un șir inevitabil de evenimente mai degrabă decât un amestec aleatoriu. Multe dintre firmele mari de azi și-au început activitatea într-un garaj dar asta nu înseamnă că toate firmele care au acest pattern sunt și de succes. Se spune că cei mai buni fotbaliști din istorie au fost săraci când erau copii și asta i-a determinat să muncească mai mult pentru a ajunge în top. Dar nu este întotdeauna așa.
Eroarea narativă (narrative fallacy) este tendința umană de a crea o poveste logică pentru ceea ce ni se întâmplă, de a găsi o explicație cauză – efect mai degrabă decât a susține că povestea este determinată de detalii și evenimente aleatorii. Suntem victimele erorii narative pentru că vrem să dăm sens unei lumi aleatorii, vrem să credem într-o poveste de dragoste cu final fericit.
Din păcate, suferim de această prejudecată și atunci când facem investiții: deși ar trebui să ne uităm doar la evenimentele care afectează viața unei companii și la cifrele seci și reci, căutăm de fapt să alcătuim o poveste pe baza acestora care să ne susțină decizia de cumpărare sau de vânzare. Și cel mai bun exemplu pe care îl pot da în acest sens este îndrăgostirea de o companie: mă întreba cineva acum vreo lună ce părere am despre compania XYZ, companie la care era și angajat, și la care avea și un portofoliu de acțiuni destul de consistent.
Dar înainte de a studia compania despre care nu știam nimic, a început să îmi povestească că este o companie excelentă, care are o conducere foarte bună, orientată atât către client cât și către angajați, cei mai buni profesioniști din domeniu, produsele companiei sunt mult mai bune decât ale concurenței, că totul este perfect, dar, în ciuda tuturor acestor cauze excelente, acțiunile companiei sunt în scădere; care să fie explicația pentru această scădere nemeritată?
Nu vi se pare că este o situație similară cu cea a unui îndrăgostit sadea? Ea este cea mai frumoasă, cea mai deșteaptă, o iubesc la infinit, nu-i echipă ca Rapid (chiar dacă echipa mai pierde câte un meci din când în când sau chiar retrogradează…). Eu o să o iubesc mereu, pe ea, pe echipă, pe companie, chiar dacă pierd bani. Evident că acest mod de comportament nu are ce să caute la bursă: emoțiile trebuie să le lăsăm pentru dragoste, fotbal sau alte evenimente, pentru investiții la bursă trebuie să fim exacți și riguroși precum un ceas elvețian.
De multe ori cădem pradă poveștilor bine ticluite spuse de prieteni sau de brokeri, care ne conving să investim la bursă în “cea mai bună companie“ al cărei preț va exploda pentru că, și aici urmează povestea – va descoperi Sfântul Graal din care va curge numai lapte și miere (și bani evident) – presupun că ați văzut filmul “Lupul de pe Wall Street” în care brokerii convingeau clienții să investească în tot felul de tâmpenii în baza unor povești bine spuse…
Așadar, aveți grijă când investiți la bursă: studiați bine datele financiare, pregătiți un plan și urmați-l cu disciplina unui bătrân chinez.
Be First to Comment