Press "Enter" to skip to content

Need for Speed Unbound este NFS-ul de care aveam nevoie (review)

Încă de pe la primele filme Fast & Furious m-am îndrăgostit de cultura asta a curselor ilegale, am dezvoltat o pasiune pentru mașinile japoneze – cu precădere JDM – și tot ce înseamnă fuziunea dintre personalitatea șoferului și mașina pe care o conduce. Tot pe atunci am descoperit și ceva ce avea să-mi schimbe copilăria și să mă introducă într-un nou hobby: Need for Speed Underground. Până în prezent, alături de Underground 2-ul care l-a urmat, rămân în topul celor mai bune jocuri cu mașini pe care le-am încercat… și am jucat multe nebunii. A marcat și un apogeu pentru industria în sine, întrucât seria Need for Speed nu a mai arătat niciodată la fel după ce s-a îndepărtat de cultura asta a curselor ilegale și și-a încercat norocul pe circuite cu reguli și mecanici mai realiste.

EA s-a prins de asta și undeva prin 2015 a încercat să revină la această perioadă de glorie cu un reboot complet. Jocul din acest an s-a numit Need for Speed; și-atât. Nu a fost rău, inima îi era acolo unde trebuia, însă execuția în sine și lipsa de personalitate l-au făcut să pară mai mult o încercare forțată decât o reconectare cu trecutul. A doua încercare a venit în 2019 sub forma lui Heat, și aici părea că echipa de la Ghost Games a găsit prima varianta a formulei câștigătoare și era la un joc distanță de lansarea mult visată de fani… până când n-a mai fost. EA a dizolvat compania cunoscută până atunci drept Ghost Games și a transformat-o în EA Gothenburg. Trist.

Dar soarta tristă a suedezilor de la Ghost le-a oferit o șansă celor de la Criterion. Avea însă să dureze ceva, mai exact trei ani, iar în această perioadă s-a întâmplat ceva foarte important: EA a cumpărat studioul britanic Codemasters. Știți voi, ăia cu DiRT, Formula 1 și GRID. Imediat ce s-au alăturat familiei și-au unit forțele cu echipa de la Criterion și s-au apucat să lucreze la ceea ce cunoaștem astăzi drept Need for Speed Unbound.

Need for Speed (NFS) Unbound ReviewNeed for Speed (NFS) Unbound Review

Un Need for Speed care-și merită numele

La prima vedere ai putea să confunzi ușor noul Need for Speed Unbound cu Heat din 2019. Și nici c-ai greși foarte mult. După ce Ghost Games a dispărut, proiectul Need for Speed a picat în grijă celor de la Criterion Games. Aceștia nu sunt străini de jocuri racing: Burnout 3 Takedown, Burnout Paradise și reboot-ul lui Need for Speed Hot Pursuit din 2010 fiind doar câteva dintre creațiile semnate de această echipă. În plus, colaborarea cu britanicii de la Codemasters și expertiza lor în simulatoare auto nu avea să treacă neobservată.

Dar cu tot talentul ăsta la dispoziție, EA trebuia să decidă ce fel de joc vrea. Variantele nu arătau prea bine. Adică puteau să încerce să descifreze formula unui succesor spiritual demn de popularitatea lui Underground, ori riscau cu o nouă abordare care ar fi putut să devină un succes neașteptat… sau nu.

Heat fusese bun, cel puțin comparativ cu starea titlurilor NFS din ultima vreme. Ghost au reușit să bifeze câteva din cerințele fanilor și au introdus o lume open-world destul de interesantă și variată, au readus tuningul foarte detaliat și libertatea impresionantă de personalizare a mașinii, au extins-o și la nivelul personajului ca să te facă să te simți și mai conectat cu lumea jocului și cel mai important, părea că au readus elementul de fun în experiență de condus. Și chiar dacă sistemul de driving avea lipsurile sale și ceva mecanici care trebuiau aprofundate mai bine, coloana vertebrală era acolo, fundația fusese turnată bine.

Need for Speed (NFS) Unbound ReviewNeed for Speed (NFS) Unbound Review

Aici intervin cei de la Codemasters și întreaga lor atenție acordată sistemului de driving și ăsta este și primul aspect pe care vreau să-l menționez referitor la Need for Speed Unbound. Este al naibii de plăcut să-l joci. Mecanica de condus a fost reparată în mare parte și comparativ cu Heat, modul în care mașina reacționează în curbe a primit o atenție sporită. Nu mai ești obligat să faci drifturi fără sens, ci poți să stai lipit de asfalt la 150km/h fără emoții.

Din păcate nu se poate spune același lucru despre sistemul de drift. Încă se simte forțat, încă nu poți să ții mașina într-un derapaj mai lung de câțiva metri și sincer, nu este deloc rewarding. Este interesant primele câteva dați, după care devine un sistem cu care te obișnuiești, nu de care te bucuri. Mi-ar fi plăcut ca tranziția dintre condusul normal și derapaje să nu fie atât de brutală, iar odată aruncată într-un drift, mașina să poată fi menținută acolo din accelerație și frână… ca-n Forza adică.

Asta nu schimbă faptul că sistemul ăsta cea mai bună adaptare modernă a sistemului de condus din Underground 1 și 2. Per total, se pare că duo-ul Criterion – Codemasters au descifrat codul lui Da Vinci și au găsit balansul potrivit pentru un Need for Speed în era jocurilor simcade. Iar pentru elitiștii care se plâng că nu este realist; frate, e NFS. Seria asta n-a urlat niciodată “simulator” și atunci când a încercat, ne-a adus Shift 2 Unleashed. Când jocuri precum Underground 2 și Most Wanted o definesc în cultura populară, atunci aia e ținta pe care trebuie s-o atingă dezvoltatorul.

Need for Speed Unbound este o arătare ciudată… dar ciudat nu înseamnă urât

O altă chestie pe care am tot auzit-o de când a fost prezentat jocul este că nu e realist. Cică are niște tâmpenii anime în el dom’le și personajele-s desenate urât. Și aici revin la afirmația de mai sus. Need for Speed nu este o serie recunoscută pentru redarea fidelă a realității cotidiene. În schimb este o serie care a făcut din M3 GTR un cult classic, care ne-a lăsat să punem jante spinner pe Escalade încă din 2004 și care m-a făcut să cred preț de mulți ani că mașinile care folosesc NOS în realitate lasă dâre de lumină în spate. Da? Aia e NFS. Ăla e idealul.

Și hai să vă explic de ce Need for Speed Unbound este un early-adopter. Prin industria cinematografică a circulat mult timp curentul ăsta intitulat Pixar Design. Dacă arunci o privire la mai toate animațiile din perioada 2002 – 2016 o să observi asta. Cam toate arată la fel, pare că sunt create de aceiași oameni și cumva, toate reușesc să fie atrăgătoare din punct de vedere vizual. La fel și-n gaming; în ultimii ani am văzut jocuri foarte realiste. Ai Forza în care poți să vezi în photo-mode până și textura stopului de la mașină. Ai FIFA în care apropii camera atât de mult încât se vede cusătura de pe minge, mai toate jocurile AAA moderne tânjesc după titlul ăsta de “cel mai realist”.

Need for Speed (NFS) Unbound ReviewNeed for Speed (NFS) Unbound Review

În industria cinematografică, prima lansare care s-a îndepărtat de formula considerată până atunci “de succes” a fost Spider-Man: Into the Spider-Verse. Ceea ce-l făcea special era grafica stilizată care păstrează note de realism pe care le îmbină cu o estetică ce mă duce imediat cu gândul la benzile desenate. În gaming am văzut asta tot în Spider-Man, jocul lansat în 2018 de Insomniac. Poți să deblochezi un skin pentru Peter care-l transformă în bandă desenată. Și de când am descoperit asta, a fost singurul mod în care am jucat versiunea remasterizata de pe PC. V-am pus pe ecran și câteva mostre ca să ilustrez ce vreau să spun.

Când am văzut că Unbound a abordat stilul ăsta, vă spun sincer că m-am bucurat. Și chiar m-am bucurat să-l văd dus mai departe prin intermediul efectelor speciale. Vedeți voi, Criterion au lucrat aici cu un joc care arată cât de cât realist, modelele mașinilor sunt detaliate, locațiile arată bine cu reflexii, umbre și toate cele. Cum poți să transformi estetica asta destul de plictisitoare în ceva amuzant? Până la urmă e joc, tre’ să fie și caterincă, nu? Și aici intervin înfloriturile astea vizuale. Personajele parcă desenate de mână se îmbină chiar bine cu mășinile reale și cu mediul înconjurător, iar efectele umplu golurile create de grafica realistă, dar plictisitoare. Dacă era simulator, da tată, fă-l realist, dar e NFS, nu Assetto Corsa.

Need for Speed (NFS) Unbound ReviewNeed for Speed (NFS) Unbound Review

Și i-am mai văzut și p-ăia care urlă cât îi țin plămânii că sunt “prostii pentru copii”. Dar tu, durlău de 30+ ani care urli că e joc de copii, câți ani aveai acum 18, când Undeground 2 arăta așa? Nu cumva e tot așa, bandă desenată de copii, cu mașini care lasă dâre de nitro în spate și tot felul de elemente cosmetice kitschoase? Ipocriți dom’le, ipocriți. Pentru că nu voi sunteți publicul, la naiba, nici io la 26 nu mai sunt în target. NFS Unbound vorbește cu puștimea, cu 16-17 ani sau mai mici care răspund altfel la anime-uri, care înțeleg mai bine mișcarea asta de trenduri și care se pot identifica și cu dialogurile cringe și cu muzica aleasă.

Povestea este surprinzătoare pentru un joc despre curse ilegale

Dacă tot am pomenit dialogurile, haideți să vă spun câteva despre poveste – pentru că ghici ce, chiar e interesantă. Ok, nu vreau s-o fac să sune de parcă o să câștige vreun premiu de excelență pentru storytelling, dar pentru un joc despre curse ilegale, well, nu e rău deloc! Începutul pare banal, ai de ales din vreo trei mașini, te trezești într-un garaj și alături de prietena ta cucereșți orașul. Nimic nu indică răsturnarea de situație care are loc la ceva timp după începutul jocului.

Ce mi-a plăcut mult este modul în care este construit antagonistul jocului. Îi cunoști istoria, parcă îi înțelegi și motivația. Asta face din NFS Unbound ceva mai mult decât un simplu joc cu mașini. Personajele pe care le întâlnești de-a lungul poveștii sunt conturate bine, au atitudine și te fac să-ți pese. Cel puțin eu m-am simțit mai implicat în poveste pe măsură ce m-am atașat de Rydell, care joacă rolul mentorului bătrân și înțelept. E un boomer foarte ușor de îndrăgit pe care jocul îl folosește ca motiv de caterinci atunci când îți spune la telefon că a descoperit Instagram și se uită la un video cu un câine care se dă pe skateboard.

E fix umorul ăla de Las Fierbinți pe care-l consideri cringe într-o zi normală, da’ pus în contextul potrivit îți smulge câteva ha-ha-uri. Și mai important decât asta, construiește o legătură între tine și personajul ăla bazată pe glume, la fel cum vorbeșți cu un prieten sau cu unchiul ăla care se matolește mereu pe la petreceri și-ți dă bani de buzunar pe-ascuns.

Bine, nu e totul numai lapte și miere. Fiind un joc “dă copii” încearcă să vorbească pe limba ăstora din generația Z. Adică o să auzi mai multe bro-uri, homie-uri și jargoane d-astea forțate decât ar fi nevoie. Și nu e problemă că sunt acolo, dar nu par deloc naturale atunci când sunt folosite de anumite personaje. Plus că e și nevoia asta de diversificare și din ceva motiv, cineva chiar a ținut să bage elemente d-astea etnice în joc. Ba că Valerica e din Zanzibar și e o susținătoare a nu știu ce și o femeie puternică și independentă, ba Hans ăsta e neamț și are probleme cu nervii și un Mercedes, ba Cing-Ping e asiatic și automat îi plac drifturile de moare. Ăăă, cui mama naibii îi pasă? E NE-FE-SE – vreau să calc accelerația, să facă vroom-vroom și să lase dâre de nitro! Dă-o în corectitudinea mea politică de diversitate, e un joc cu mașini.

JOC. CU. MAȘINI…

Lăsăm poveștile, politicile și orice e-ntre ele de-o parte și vorbim despre ce ne oferă NFS Unbound pe partea de joacă propriu-zisă. Și eu zic c-a reușit să găsească un echilibru și aici. Majoritatea timpului pe care-l vei petrece în joc o să se învârtă în jurul campaniei single-player. Aceasta reprezintă punctul focal al experienței de joc și a fost tunată fin ca să aibă mai mult sens decât în Heat. Sistemul de curse pe timp de zi și curse pe timp de noapte a rămas aici, doar că acum este împărțit pe zile ale săptămânii și ai la dispoziție o lună să te pregăteșți pentru marea cursa de la finalul jocului.

Dacă în Heat nu puneai mare accent pe sistemul ăsta de zi/noapte, aici vei fi nevoit să profiți de tot timpul pe care-l ai. Numărul de curse terminate, banii obținuți și toate chestiile pe care le faci afectează în mod direct progresia. Lu’ Marinake îi place asta. De ce? Fiind că îmi plac provocările și să mă simt util în acțiunea jocului. Și presiunea asta a timpului, combinată cu dificultatea jocului, îți oferă o finalitate, un moment care face efortul să merite. Inovator? Nu, poate chiar clișeic, dar merge bine aici.

Need for Speed (NFS) Unbound ReviewNeed for Speed (NFS) Unbound Review

Trecem la cursele în sine. Ăăă, aici ar fi câteva chestii de zis pentru că sunt și bune și ne… bune. La început ai senzația că harta destul de mare îți va deschide sute de combinații de trasee, dar te vei buși rapid cu vreo 100 la ora de realitatea că-n alea circa 20 de ore de campanie, te-ai dat de minim 3-4 ori pe fiecare traseu. Și nu cred că trebuie să vă spun că riscă să devină plictisitor rapid. Din fericire dificultatea jocului este chiar foarte bine echilibrată, astfel cam vrei să știi hărțile dacă vrei să-ți întreci adversarii. La început e greu să smulgi o victorie și chiar și pe dificultatea Medium trebuie să te obișnuieșți cu ideea că locul 4 nu e ultimul loc și că ai condus decent.

Asta cred că este mâna Codemasters aici, întrucât se simte extrem de natural și realist. Dacă ai trecut pe primul loc, sigur te-ai zbătut s-o faci, iar odată ajuns acolo abia începe distracția. Orice greșeală te costă, iar la finalul cursei ai pierdut pe barba ta. N-am observat nici un fel de efect de rubber-banding (deși m-ar fi ajutat) și nu mi s-a părut că adversarii sunt exagerat de buni, ci destul de ageri cât să profite de neatenția mea.

Dar în afară de curse, oferta de moduri de joc este limitată. Cursele sunt adesea fie Circuit, fie Sprint, traseele sunt construite în mare parte pe zone asfaltate și nu prea mai dai de off-road și condus pe coclauri, iar singurele momente în care o mașină de raliu își are rostul este în cursele cu obstacole pe care tre’ să le distrugi ca să strângi puncte. Dar asta e cam toată diversitatea atunci când vorbim despre moduri în care te întreci cu băieții. În rest ai o lume deschisă explorării care este presărată cu murale pe care să le colecționezi, câteva misiuni secundare și ceva activități open-world.

EA a împrumutat puțin de la Forza Horizon și a împânzit harta cu radare, zone de drift, zone de viteză și sărituri în lungime cu mașina. Iar ca să motiveze jucătorii să piardă timpul și cu aceste activități, odată ce-ai obținut trei din trei steluțe în toate activitățile de același tip, vei primi o mașină rară. Deci dacă le vrei pe toate din joc, ai face bine să nimereșți unghiurile alea de sărit bine.

Need for Speed (NFS) Unbound ReviewNeed for Speed (NFS) Unbound Review

Cu o hartă open-world inspirată de jocuri precum Underground și Most Wanted, noul NFS aprofundează mai bine o anumită mecanică: fuga de gardă. Poliția joacă un rol important în Unbound și te va lua în vizor încă de la începutul jocului. Întrecerile cu polițiștii funcționează ca-n titlurile anterioare, pe baza unui sistem de Heat. La început nu vei trece prea des de Heat 2 și evadările vor fi destul de ușoare, dar pe măsură ce progresezi în joc și ai nevoie de mai mulți bani, o să fii cam obligat să faci Heat maxim și să te alergi cu poliția minute bune până să evadezi. Iar când ești prins, de cele mai multe ori vei fi prins în urma unei greșeli, nu a vreunui boost ciudat al mașinilor care te urmăresc.

Pe lângă campania single-player poți să accesezi și componenta multiplayer, dar să fiu sincer, se simte în plus. Pare că echipa de la Criterion a adăugat asta așa, pe ultima sută. E mișto că progresul nu se leagă de cel din single-player și dacă joci online trebuie să-ți faci alt personaj, să strângi iar bani și să îți iei alte mașini. Nu mi se pare că sunt multe de vorbit aici, experiența mea nu a fost rea, da’ nici bună n-o pot numi. E un ceva cu care te mai joci încă vreo 5 ore după ce-ai terminat jocul. Dacă te obosești și-atât.

…ăăă, am zis mașini!

Next up, selecția de mașini. Să v-o zic p-aia dreaptă, nu am fost mare fan al ofertei de sute de mașini din Forza Horizon în condițiile în care oricum nu conduc decât vreo 10-15 dintre ele regulat. Așa că alea 143 de mașini din NFS Unbound pot spune că-s circa destule. Găsești aici toate nebuniile de la JDM-uri la hypercars. Ai bembeuri, ai mertzuri, ai cadilache, tot ce vrei. Bine, mai puțin Toyota Supra că ăia s-au pocăit și nu vor să asocieze brandul cu activități ilegale. Fâs!

Și cu atâtea mașini, partea cea mai mișto este că poți să le tunezi în fel și chip. Vrei să faci un sleeper cu motor super puternic? Dă-i! Vrei un ricer odios plin de neoane și eleroane scârboase? Deși te judec, jocu’ n-o face. În felul ăsta vei simți că faci parte și mai mult din tot ceea ce se întâmplă. Mașina din joc poate fi extensia personalității tale, indiferent de cât de normal sau anormal ești sau te crezi.

Need for Speed (NFS) Unbound ReviewNeed for Speed (NFS) Unbound Review

Cei care s-au jucat NFS Heat știu despre ce vorbesc cu personalizarea. Ai tot felul de body-kit-uri, jante, discuri de frână, etrieri, eleroane, neoane, pocnitoare, artificuri, DE. TOATE. Același lucru este valabil și pentru avatarul tău pe care poți să-l îmbraci în țoale de firmă de la Puma, Versace, Napapijri, Vans și mulți alții. Asta creează un triunghi perfect între jucător, avatarul lui și mașinile pe care le conduce. Îmi place libertatea asta de exprimare și îmi amintește mult de Underground-uri.

Faptul că NU se vrea realist, face din Unbound un joc neașteptat de arătos și de bine optimizat

O problema cunoscută la jocurile astea noi este lipsa de optimizare. Dar trebuie să vă spun că și-aici am fost surprins într-un mod plăcut. Am jucat NFS Unbound pe PlayStation 5 și nu am știut ce așteptări să am, mai ales când am văzut că cinematicele merg la 30 de cadre pe secundă. Dar odată ce începi să conduci, înțelegi de fapt cât de smooth este totul. Jocul rulează pe consola de la Sony la 60FPS fără probleme în ceea ce pare a fi o versiune a jocului scalata cu succes la 4K. Vizual se prezintă bine, performanța este fix ce trebuie și cred că și aici s-a obținut o paritate.

Am vorbit deja despre direcția artistică, am pus-o cap la cap și cu grafica, e timpul să înșiram câteva vorbe și despre sunet. Și aici o să vreau să încep cu muzica. Pentru cei care nu știu, prezentarea lui Need for Speed Unbound l-a inclus și pe A$AP Rocky, un rapper american arhi-cunoscut. Așa că puteați intui încă de pe-atunci cum avea să arate coloana sonoră a jocului. Uitați-vă la afișu’ ăsta; zici că e festival cu Rocky headliner. Ai niște rap, niște trap, pop și vreo două indie-uri rătăcite. Nu mai pupăm curând Riders on the Storm cu Snoop Dogg sau Distrubed.

Need for Speed (NFS) Unbound ReviewNeed for Speed (NFS) Unbound Review

Din păcate efectele auditive nu sunt destul cât să acopere muzica. Motoarele mașinilor se aud mișto și poți să personalizezi și modul în care sună fiecare bolid din garaj, dar parcă nu sună chiar așa bine în practică. Nu știu dacă mi se pare mie sau alte jocuri chiar au făcut-o mai bine, dar NFS Unbound reușește să se simtă cam plat, pe alocuri plictisitor.

Ok, haide să nu încheiem pe un ton pesimist. Jocul nu-i perfect, da’ nici nu tre’ să fie. Deși unii nu își mai amintesc, la vremea lor Undeground-urile nu erau chiar perfecte și aveau glitch-uri, dădeau crash-uri, toate bunătățile. Dar asta nu le-a oprit niciodată din a deveni jocuri clasice pe care trebuie să le joci măcar odată în viață. Și nu știu dacă Unbound va atinge culmile astea, dar nici atât nu trebuie să facă. Este de-ajuns că a adus în 2022-2023 o porție sănătoasă de nostalgie de-acum 18-19 ani. A făcut-o într-un mod plăcut, arată bine și vine cu un aer proaspăt, sună cam plat, are probleme cu mecanici vitale gen derapajele. Știu, le știu pe toate. Dar e amuzant, nu e plictisitor, iar asta chiar îl face un joc bun; cu toate neajunsurile sale. Este poate cea mai bună reîncarnare a lui Underground și cu siguranță va fi îndrăgit de fani. Ei bine, Need for Speed a revenit și sper că are de gând să rămână p-aici o vreme. Era nevoie de un rival pentru Forza Horizon.

Gameplay – 7

Grafică și Sunet – 8

Poveste și Prezentare – 7

7.3

De jucat!

Need for Speed Unbound readuce câteva elemente super faine din perioada de glorie a seriei și reușește să se simtă fresh după aproape un deceniu de obscuritate și lansări slabe. Pare că NFS s-a întors și sper că ăsta este doar începutul!

User Rating: 2.14 ( 9 votes)

Articol preluat de pe zonait.ro

Sharing is caring!

shares

Published in Jocuri

ESR
ESR

Electronic Sports Romania

More from JocuriMore posts in Jocuri »

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

shares