Chiar dacă zilele mele de jucat League of Legends au apus acum câțiva ani, nu m-am îndepărtat în totalitate de jocul ăsta, pentru că am avut și încă am în jurul meu prieteni care încă se joacă, iar când văd niște gameplay pe un ecran, de cele mai multe ori nu mă pot abține să nu mă uit și eu, pentru că sunt în continuare fascinat atât de gameplay, cât și de direcția artistică pe care Riot Games o are atât pentru League of Legends, cât și pentru celelalte jocuri din acest univers.
Fiind încă atașat de jocul ăsta într-o anume măsură, nu am putut să refuz invitația pe care am primit-o pentru proiecția documentarului “Povești de pe Rift: România”. Știam că avem o comunitate mare de League of Legends în România, fie că vorbim de jucători casual sau profesioniști, dar după ce am văzut filmul ăsta, mi-am dat seama că treaba cu jucătorii din România este mult mai serioasă și mai amplă decât credeam.
Din moment ce colegii mei de la Zona nu sunt pasionați de MOBA-uri în general, am luat cu mine un prieten vechi cu care mi-am “pierdut” foarte multe ore din viață în jocul ăsta și am mers la Opera Națională. Mi-am pus de câteva ori întrebarea “Film la Opera Națională? De ce tocmai aici?”
Răspunsul la întrebarea de mai sus l-am aflat în momentul în care s-a terminat filmul și a început să cânte live o întreagă orchestră, pentru că și atunci când vorbim de muzică, universul League of Legends este la un nivel foarte înalt. Am ascultat cum oamenii ăia au cântat timp de câteva minute la perfecție soundtrack-ul filmului, moment urmat de o mare de aplauze care a durat impresionant de mult.
Am intrat în clădire și am văzut o mare de oameni care discutau și/sau se uitau la expoziția de fan art-uri făcute de fanii jocului. Pe lângă asta, erau acolo și câteva personalități destul de cunoscute din comunitatea de League of Legends de la noi, cum ar fi cei de la Creative Monkeyz, care în ultimii ani au creat o cantitate foarte mare de conținut în jurul acestui joc și s-au bucurat astfel de un succes enorm în zona asta.
Am mers la “Povești de pe Rift: România” fără să îmi fac temele, adică nici măcar la trailer nu m-am uitat, și chiar mă bucur că am făcut asta, pentru că sunt sigur că filmul nu ar mai fi avut un impact așa de mare pentru mine dacă făceam niște research înainte, pentru că m-a lovit foarte tare să văd amploarea pe care jocul ăsta o are la noi în prezent, de care nu eram complet conștient înainte de documentarul ăsta.
Be First to Comment