Sistemele audio Devialet, o experiență absolut unică
By ESR on 24 octombrie 2022
Ați auzit de Devialet? Cei care știți de ei, știți probabil și că sistemele lor audio sunt printre cele mai inovatoare și printre cele mai exclusiviste de pe piață. Mi-am rezervat câteva zile în care m-am jucat cu câteva dintre produsele Made in France de la Devialet, atât la noi la studio cât și în condiții mai controlate în showroom la AV Store (audiofilii știu de ce). Hai să le cunoaștem și să căutăm să și înțelegem de ce anume produsele astea Devialet sunt așa o mare șmecherie!
Am avut timp de câteva săptămâni, nu destule aș zice eu, pentru o testare amănunțită câteva dintre produsele cele mai faimoase de la Devialet: boxele Phantom 1 și Phantom 2, sound-barul Dione și căștile Gemini, un fel de răspuns Devialet la popularele AirPods Pro. Deși interesante ca design și sound, n-am să insist însă prea tare asupra acestora din urmă, ci am să mă concentrez asupra produselor grele, la propriu și la figurat: boxele și soundbarul.
Devialet Phantom, un produs cu o personalitate aparte
It’s a bird! It’s an egg! No, it’s Devialet!
Hai să începem cu boxele, pentru că până la urmă Phantom este modelul care a popularizat brandul și aceste boxe sunt o îmbinare interesantă de design și tehnologie. Phantom 1, cel mai recent model de boxă „mare” de la Devialet a fost introdus în 2021 și este disponibil în două variante: de 103 și 108 dB. Le-am ascultat pe amândouă, versiunea „mai slabă” într-o prezentare complet neagră, iar cea mai puternică în versiune Gold. Când folosesc termenii de „mai slabă” sau „mai puternică”, deși diferența de volum și putere există, să nu va imaginați că acest număr monstruos de 103dB nu ar fi destul de mare cât să omorî și peștele din acvariul… vecinilor.
Din punct de vedere al designului, Phantom 1 nu seamănă cu nimic din ce ai mai văzut vreodată, zici că este desprinsă din vreun film SCI-FI, și te face să te întrebi care este fața și care este spatele, și cum dracu cărămida asta mare și grea produce efectiv sunetul. În partea din față, atâta timp cât admiți că oul de dinozaur are o față și un spate, se găsesc tweeterele sub o grilă elegantă. Urechile alea de pe laterale care tremură sunt wooferele, iar spectacolul vizual pe care îl oferă Phantom 1 atunci când începe să sape printre frecvențe este absolut uluitor.
Pe spate există un mare radiator și conexiunile: portul de alimentare, internet și portul optic. La aproape 12kg greutate, trebuie s-o și fixezi undeva, nu? Și o poți face fie pe un raft, fie pe un stand robust, asta dacă vrei s-o poziționezi oriunde în cameră și să fii sigur că nu ajunge la vecini dacă pică. Toate tehnologiile despre care v-am povestit mai devreme, ADH, SAM, etc se regăsesc pe acest model, la care aș mai adăuga ceea ce Devialet numesc Heart Bass Implosion, sau HBI care este… exact ceea ce se înțelege din nume: un bass care să-ți provoace un atac cardiac.
Versiunea cea mai potentă, cea de 108dB, are la dispoziție numai puțin de 1100W RMS, ceea ce este o altă formă de a spune că ar putea fi folosită inclusiv la demolarea clădirilor. Cu alte cuvinte, dacă eșți disperat după gălăgie și nu vrei să-ți aduci în casă un camion de incinte tradiționale, atunci asta este boxa pe care o cauți. Diversele surse pot fi conectate în multe feluri: Bluetooth, Wi-Fi, AirPlay 2, Spotify Connect sau cablu optic, asta dacă vrei să o legi la TV sau la orice alt dispozitiv care suportă așa ceva.
Toate aceste surse pot fi gestionate, evident, dintr-o aplicație care mie personal mi s-a părut stabilă, destul de rapidă și ușor de înțeles. Tot din aplicație, dacă îți permiți încă o poală de bani, poți conecta încă una sau mai multe boxe Phantom 1 pentru un setup stereo sau multi-room, ai acces direct la aplicații precum Spotify sau Tidal și o grămadă de capabilități de playback și control. Desigur, există și o telecomandă dacă ești alergic la versiunea de control de pe telefon, telecomandă cu un potențiometru mare cât roata carului. Deci la capitolul excentricitate primește notă maximă.
În 2014, adică în perioada conceperii și lansării modelului Phantom, Devialet crea o tehnologie numită de ei SAM, Speaker Active Matching, care adapta semnalul audio caracteristicilor difuzorului care îl redă. Folosind un chip dedicat integrat direct în difuzor, tehnologia asta avea menirea de a înțelege în timp real semnalul exact care trebuie transmis, așa încât difuzoarele să reproducă întocmai presiunea acustică înregistrată. Le-a ieșit? Băăă, da.
Cum se aude tehnologia asta? Până la urmă, dincolo de design și volum brut, asta contează. Și se aude impresionant! Bass-ul este suficient de profund cât să te întrebi de unde naiba iese, mai ales când iese dintr-un pachet a cărui mărime fizică nu impresionează. Desigur, puterea nemaipomenită cere „să-i dai în gură”, iertați expresia, și foarte repede te vei trezi împingând volumul mai sus și mai sus pentru că ghici ce, coafura, adică fidelitatea, rezistă. Felul în care boxa asta asta se plimbă pe plajă de frecvente este neașteptat de bun. Vocile sunt clare și naturale, Phantom are și atac și prezență și am rămas efectiv cu gura căscată să văd cum genuri muzicale variate se aud așa cum ar trebui să se audă.
Am ascultat de la death metal și până la soul și muzică clasică și se pare că tehnologia SAM de la Devialet nu este doar un bullshit, așa cum aș fi fost tentat să cred inițial. Singurul capitol la am ceva obiecții este sound stage-ul. Până la urmă singurele legi pe care nu le poți incălca sunt cele ale fizicii. Prin urmare sound stage-ul nu scapă constrângerilor legate de dimensiunea și forma sursei, iar asta devine mai evident pe piese și genuri foarte aglomerate. Desigur, să nu va imaginați că aceste obiecții ale mele ar compara în vreun fel Phantom cu orice altă boxă portabilă pe care am ascultat vreodată. Este de departe cel mai bun all-in-one pe care l-am încercat. Așadar Phantom 1 livrează din plin fidelitate, putere și un design ieșit din comun.
Și ajungem la dubla întrebare atât de familiară nouă românilor: cât costă și dacă face banii? Păi modelul de 108dB este aproape 15.000 de lei, deci 3.000 de euro, iar cel de 103dB este 11.500, deci o diferența între ele de 3.000 și ceva de lei. Și știu că va suna ciudat, dar dacă ai banii ăștia și ești în căutarea unei astfel de jucării, merită fiecare cent. Dar și dacă nu îi ai și totuși dorești să îți înmoi oleacă degetele în universul Devialet, există așa numitul model Phantom 2 care ghici ce, este un Phantom 1 mai mic și mai ieftin.
Devialet Phantom 2, un mini-Phantom 1
Modelul mai mic păstrează formă și o bună parte dintre caracteristicile modelelor mari, doar că este miniaturizat și evident, mai puțin puternic. Phantom 2 este un tweak al unui model mai vechi, cunoscut ca Phantom Reactor și oferă 98dB și 400W în versiunea de top a seriei mici. Boxa este mai compactă, dar păstrează aceeași compatibilitate ridicată cu diversele surse de redare, AirPlay 2, Bluetooth, Spotify, etc. și am găsit-o la AV Store în ambele versiuni de putere.
Modelul de 98dB costă 7.000 de lei, în vreme ce acela de 95dB costă un pic peste 1.000 de euro, 5.450 de lei. Dacă vrei să mergi cu fițele și mai sus și vrei foițe de aur și arfe, poți opta pentru ediția specială Opera de Paris, firește, tot de 98dB, și care te duce la vreo 8.450 de lei. Aceasta este o ediție aniversară în continuarea colaborării cu Opera Garnier.
Recunosc că am o mare slăbiciune pentru versiunile mai mici, extrem de gălăgioase și ele, dar categoric mai portabile, mai ușor de amplasat prin casă și care până la urmă ascultate la un volum rezonabil sună destul de aproape de suratele mai mari. Bineînțeles că și ele păstrează comportamentul ăla spectaculos cu urechile care vibrează, designul extraterestru și până la urmă, elegantă și rafinamentul unui produs care se vrea a fi și un fashion statement. Știu că 1.000 de euro sună nerezonabil pentru mulți atunci când vine vorba despre o boxă, dar Phantom 2 nu este o boxă oarecare și vorba lui Marinake, nici pentru toată lumea, și nu e nimic rău în asta.
Devialet Dione, un soundbar bun, dar al naibii de scump
Ultimul produs cu care m-am jucat este soundbar-ul Dione care ghici ce: arată la fel de ciudat ca boxele Phantom. Este un paralelipiped lung, mare și gros (1200 x 165 x 88 mm), în mijlocul căruia tronează un glob a cărui poziție poate fi modificată în funcție de amplasarea soundbar-ului sub televizor sau pe perete.
Din punct de vedere al sunetului se plasează în zona Dolby Atmos Premium și este mai mare și mai greu decât orice am mai văzut eu pe segmentul asta. În teorie și pe hârtie Dione clintește până pe la 950W, cu un răspuns în frecvență între 24Hz și 21kHz. Țineți cont însă că se vrea a fi un all-in-one. Beneficiază de aplicație pe telefon, iar instalarea aduce cu cea de la Sonos: îl conectezi la rețeaua Wi-Fi, poți să alegi și camera în care se găsește, iar apoi îl supui unui proces de calibrare pentru a ajusta răspunsul audio în funcție de încăperea în care se află (are microfoane încorporate pentru treaba asta). Controlul se realizează fie din aplicație, fie direct de pe corpul soundbar-ului prin butoane touch.
Interesant este însă că nu ai pe el HDMI pass-trough, având un singur port eARC, plus conexiune optică și ethernet. În rest, pe parte de wireless, ai de toate: Bluetooth, AirPlay 2, etc. În materie de standarde avem Dolby Atmos și alte formate de la ei, dar nu avem DTSx. Și în condițiile în care aia nu, ailaltă nu, ajungi să te întrebi destul de repede de ce prețul de pe AV Store este 11.500 de lei, adică un preț care face orice Sony sau Sonos să pară ieftin. Care-i faza?
Sunetul este așa cum mă așteptam, excelent. Atât filmele cât și muzica se aud senzațional, DAR: entuziaștii extremi într-ale sunetului vor obiecta că Dione nu poate totuși compensa de unul singur absența unui subwoofer și a sateliților care însoțesc de obicei un astfel de sistem. Desigur, Dione este suficient de lat cât să îți livreze destulă imersiune din față, dar efectele care ar trebui să îți vină din laterale și din spate nu sunt tocmai perceptibile.
Culmea este că bass-ul nu pare să fie o problema, deci nu subwoofer-ul este cel care lipsește, ci spațialitatea. În rest păstrează toate caracteristicile și sistemele audio avansate despre care spuneam mai devreme că au fost dezvoltate de către Devialet.
Chiar și la volume ridicate nu există semne de distorsiune sau că soundbar-ul s-ar forța prea tare. Iar dacă ți se pare că exagerează pe anumite frecvențe, există și un EQ care să îndrepte această situație. Vocile sunt faine, la fel și zgomotele, are prezență și oomph cum eu n-am mai auzit vreodată pe vreun soundbar stand-alone, neajutat de accesorizarea despre care vorbeam mai înainte. Nici soundbar-ul, asemenea boxelor, nu este un produs mass-market. Este un produs de lux pentru cei care vor un setup minimalist care să se audă foarte bine și care să nu presupună transformarea propriei case în cinematograful de la Băneasa.
Că să vă faceți o idee despre liga în care joacă modelul asta, îmi vine în minte un singur alt producător care mai face ceva de felul ăsta: Sennheiser. Dar Dione mi se pare cam greu de recomandat chiar dacă ai banii ăștia, pentru că în principiu, există o oferta destul de bogată de la mărci consacrate care îți livrează la mai puțini bani întregul sistem, nu doar soundbar-ul, ci și sateliți și subwoofer, și oricât de ridicată ar fi calitatea celor de la Devialet, legile fizicii rămân inalterabile.
Dar fără îndoială, experiența asta de câteva săptămâni de joacă cu aceste câteva produse Devialet care ne-au fost împrumutate de băieții de la AV Store a fost una extrem de plăcută. Într-un domeniu atât de vechi cum este cel audio, cu mari producători consacrați cu experiență de decenii, pare greu să mai poți veni cu ceva nou și spectaculos, cu tehnologii pe care să nu le mai fi văzut nimeni niciodată. Și totuși, francezii de la Devialet au venit concret cu aproape 100 de patente.
Indiferent cât de bine sau nu le-a reușit quest-ul asta de a reinventa roata și apa caldă, câștigă din punctul meu de vedere oricum o mare bilă albă pentru simplul fapt că încearcă. Ăsta a fost clipul pe astăzi, sper eu v-a plăcut. Am aflat câte ceva despre istoria acestei companii pe care eu am găsit-o că intenții cel puțin, destul de aproape de Tesla, desigur, într-un alt domeniu, și am făcut cunoștință cu câteva dintre produsele sale cele mai interesante. Le puteți găsi voi înșivă pe toate la AV Store, sunt două showroom-uri, unul în Cotroceni și unul în Herăstrău, în care le puteți asculta și testa. Eu doar am considerat că povestea Devialet și jucăriile lor fermecate merită atenția voastră. Și apropo de povestea lor…
O istorie a unui brand izvorât din pasiune
Devialet face unele dintre cele mai interesante scule audio actuale, și raportat la lunga istorie a tehnologiei, compania s-ar putea califica drept extrem de recentă, făcând parte cumva din noul val de schimbare ce include mărci de genul Tesla. Pe la începutul anilor 2000, cam tot în perioada în care în Statele Unite inginerii Martin Eberhard și JB Straubel visau… separat, la primele mașini electrice ce ulterior aveau să devină Tesla, pe partea ailaltă a oceanului, în Franța, un tip pe nume Pierre Emanuel Calmel lucra într-un laborator de cercetare al companiei Nortel și visa la sunetul perfect.
Pierre-Emmanuel Calmel și Emmanuel Nardin, doi oameni care au definit parcursul DevialetPierre Calmel își frământa mintea cum să facă să îmbine fidelitatea sunetului analogic cu practicalitatea și eficiența energetică a unui amplificator digital. În principiu și la bază, semnalul audio este curat, continuu și… slab. Pentru a putea fi auzit el trebuie amplificat. Și timp de mai bine de 100 de ani, amplificarea asta a fost făcută cu ajutorul unor scule analogice, așa numitele ampuri de clasa A. În acest proces clasic de redare a sunetului se mai câștigă încă ceva, pe lângă volum: fidelitate audio. Semnalul amplificat era identic cu cel original. Dincolo de hipstereală și fițăreală sau nostalgie, ăsta este și motivul pentru care unii audiofili hardcore continuă să asculte muzică pe vinil.
În teorie, ăsta este sistemul care oferă și cea mai pură experiență analogică. Dar aceste amplificatoare analogice sunt prin natura lor flămânde din punct de vedere energetic, iar faptul că cer multă putere electrică le face să genereze și multă căldură, și prin urmare și distorsiuni. Evident că lui Calmel, și unei lumi întregi de altfel, nu avea cum să-i scape ascensiunea rapidă a amplificatoarelor digitale, sau așa numitele ampuri de clasă D.
Începând de prin anii 80, acestea au început să câștige popularitate și să le înlocuiască progresiv pe cele analog. Iar punctele lor forte erau ergonomia și consumul, adică erau mult mai eficiente energetic, mai mici, mai compacte și nu generau căldură. Dar veneau cu un compromis care a dus lumea într-un deadlock pentru mulți valabil până astăzi: semnalul amplificat în felul ăsta era distorsionat, lipsit de rafinament și căldură și cel mai important, lipsit de realism.
Este o limitare principială, și prin urmare aparent insurmontabilă. Cum să faci să aduci laolaltă cele mai bune caracteristici din ambele lumi? Întrebarea asta era cea care-i umplea timpul liber inginerului francez când încă lucra la Nortel, cum să îmbine cele două tehnologii de amplificare, analog și digital, fiecare dintre ele cu propriile avantaje și dezavantaje: prima fidelă dar predispusă la încălzire excesivă și ineficientă energetic și cea de-a două compactă și eficientă dar înclinată spre pierderea fidelității.
Și în 2004, cam în același timp în care Tesla lua ființă, Pierre Calmel reușea să dezlege parțial această enigmă, cu ceea ce avea să se numească mai târziu ADH, o tehnologie hibridă care opera pe aceeași platforma electronică un modul de amplificare analog responsabil cu reproducerea fidelă a semnalului sonor și un modul digital de amplificare responsabil cu livrarea puterii. Hai să înțelegem măcar în mare cum funcționează.
Sistemele astea două fundamental diferite lucrează în paralel. Unul sau mai multe amplificatoare digitale sunt responsabile cu furnizarea puterii sistemului, în vreme ce amplificatorul analog corectează și completează semnalul livrat de acestea. În teorie cel puțin, eliberat fiind de funcția de a furniza și puterea, amplificatorul analog putea rula acum nestânjenit și în parametri optimi. Iar etapele acestui proces arătau cam în felul următor: primul pas era transmiterea unui semnal perfect către difuzor, iar cea de-a doua provocare era să-l faci pe acesta din urmă să-l reproducă perfect, nealterat.
Atât vocile cât și instrumentele produc variații în presiunea acustică, variații care sunt înregistrate generic spus cu ajutorul unui microfon, iar rolul difuzorului este să reproducă aceste variații de presiune. Dar vezi tu, problema care apare este că difuzoarele sunt extrem de variate că mărime, arhitectură, cursă față de poziția de repaos și de aceea, același semnal transmis către difuzoare diferite nu produce aceleași presiuni acustice. Iar asta era însuși Graalul fidelității audio: să poți să reproduci exact aceeași presiune acustică de la înregistrare.
În 2004, inginerul francez reușește să schițeze ideea unei tehnologii hibride care să permită un nivel înalt de fidelitate și unul redus de consum energetic, îmbinând un amplificator analog și unul digital. În același an părăsește Nortel și își oficializează invenția, obține brevetul pentru această tehnologie și se asociază cu alți 4 băieți pentru a fonda o companie care să și comercializeze ideea.
Abia în 2006 reușește să construiască un prim prototip funcțional, iar un an mai târziu, în 2007, ia ființă compania Devialet, având 4 acționari. Numele companiei vine de la Guillaume Viallet, inginer faimos de drumuri și poduri în perioada iluministă, prieten al lui filosofului Denis Diderot și contributor și el la marele proiect al Enciclopediei Franceze. Viallet este cunoscut și el că unul dintre intelectualii care prin anvergura lor culturală și științifică au contribuit la progres, la bunăstarea lumii.
În 2010, Devialet, având la baza patentul lui Calmel, scoteau primul lor amplificator de serie, numitul D-Premier și își denumeau oficial tehnologia ADH, Analog-Digital Hybrid. În doar în 2 ani, compania reușea să adune nu mai puțin de 17 milioane de euro de la diverși investitori, printre care se numără și Bernard Arnault, unul dintre cei mai bogați oameni din lume și deținătorul conglomeratului de lux LVMH, care adună sub umbrela să nu mai puțîn de 75 de branduri ultra-prestigioase: Luis Vuiton, Moet, Hennesey, Dior, Fendi, Givenchy, Tag Heuer, Bulgari, Tiffany, Fendi etc.
Revenind la Devialet, în 2013, scoteau o versiune revizuită a primului lor amplificator și încă două modele mai accesibile, dar popularitatea globală aveau s-o câștige abia un an mai târziu, când aduceau pe piață prima lor boxă portabilă, modelul Phantom.
Îmi aduc aminte perfect și acum unde și când am văzut boxa asta pentru prima oară. Eram într-un magazin din Londra într-o deplasare la ceva lansare de telefon, ăla nu-mi mai aduc aminte ce anume era, în schimb mi-au rămas extrem de vii în minte imaginea și sunetul exploziv al acelei boxe compacte care umplea întregul spațiu cu un sound extrem de puternic și mai ales clar.
Am investigat imediat ce este, habar n-aveam la acea vreme ce dracului este cărămida aia mare și grea, nu auzisem de Devialet nici măcar în treacăt, că să o reîntâlnesc apoi în România o mai târziu și să aflu că o aduceau și la noi cei de la AV Store. Știu că am rămas cu gura căscată când mi-au zis băieții prețul, era de ordinul miilor de euro, dar și mai perplex am rămas când am ascultat-o în tihnă în showroom și nu în balamucul unui magazin londonez. Pentru crearea acestei drăcii miraculoase, legenda spune că Pierre Calmel s-a înconjurat de vreo 40 de ingineri și experți în acustică, mecanică, electronică și IT. 3 ani de zile a înghițit dezvoltarea primului Phantom și a presupus nu mai puțin de 88 de brevete care au fost înregistrate în această perioadă! Jezuz!
Pe 16 Noiembrie 2014 Phantom era prezentată lumii și câteva luni mai târziu, în Februarie 2015, un nou eveniment de prezentare ținut în fițoasele magazine Colette la Paris și Harrod’s la Londra, anunțau intrarea boxei în producția de serie. În Iunie 2015 Devialet mai ridică o finanțare de 25 de milioane de euro iar în 2016 o altă sută de milioane care să-i permită să continue cercetarea și dezvoltarea în domeniu, dar și crearea unui lanț global de distribuție.
Printre acești investitori meniți să ducă Devialet la faima globală se află și unii foarte cunoscuți care merită punctati pentru a înțelege mai bine cât de tentantă este tehnologia dezvoltată de francezi: Foxconn, colosul care produce și iPhone pentru Apple și de altfel de toate pentru toți, adică de la plăci de bază pentru PC-uri și până la telefoane, sau fondul de investiții Roc Nation al producătorului și muzicianului Jay Z. Bineînțeles că sub potopul asta de bani, Devialet a prosperat și și-a diversificat linia de produse.
Pe lângă amplificatoare și boxe portabile au început să facă și soundbar-uri sau căști, iar în octombrie 2017 semnau o colaborare cu Opera din Paris pentru un așa numit Sound Discovery Room în faimosul Palat Garnier și un parteneriat cu Renault pentru a începe să producă inclusiv sisteme audio auto.
Iar ca performanțe, Devialet reușea încă din 2016 să producă pe o astfel de boxa Phantom, care nu s-ar putea numi tocmai mare după standardele audio care au dominat decenii de-a rândul această industrie, un volum de nu mai puțin de 108 decibeli! Păi hai să facem o comparație: un Boeing 747 la decolare producea cam 140 de decibeli în punctul maxim la care te puteai apropia de el fără să fii spulberat de motoare!
Dar marea șmecherie pe care pasionații de sunet o știu este că puterea brută fără fidelitate nu face doi bani, și că adevărată slăbiciune și limitare a produselor audio de duzină începe să se simtă grav atunci când crești volumul, când tigaia începe să huruie, să bârâie și să amestece sunetele. Așa că Devialet păreau că au reușit să facă imposibilulul și să împace și capra și varza și lupul: să pastreze obiectul muncii la dimensiuni reduse, să aibă fidelitate bună și să păstreze această fidelitate și la un volum numai bun să spargă geamurile.
Desigur, Phantom nu este un produs perfect, dar în contextul respectării acestor trei criterii interdependente, putere, fidelitate și dimensiuni reduse, este probabil produsul cel mai aproape de perfecțiune. Și se mai adaugă ceva la această listă: Phantom este un produs audio care încearcă să țină pasul cu vremurile actuale. În contextul în care lumea a migrat către platformele digitale de streaming muzical, Phantom este pe de-o parte un produs al acestor vremuri, cu toate funcțiile și capabilitățile unui dispozitiv audio contemporan, încercând însă pe de altă parte să aducă o fidelitate a sunetului care aparține unor vremuri de mult apuse.
Din toate aceste motive, nu mă surpinde faptul că Devialet încearcă să devină un brand global, atât prin propriile produse cât și prin diversele colaborări cu nume mari din industrie, semnând boxe portabile sau căști alături de Huawei, sau combouri gen charger cu speaker alături de Belkin. Cam toate produsele lor se fabrică încă în Franța, care rămâne deocamdată și piața lor cea mai importantă, de aia brandul are și extensia bine cunoscută pasionaților „Inginierie Acustique de France”, dar prognozele de vânzări arată că până în 2024 China va fi cea mai mare piață de desfacere a lor și probabil atunci se vor mai schimba și anumite aspecte ce țin de producție.
Be First to Comment