“Experiența de DOOM Eternal a fost exact cum mi-o doream și cum speram să fie.”

Gen: First Person Shooter

Lansare: 20 martie 2020

Studio: Bethesda

Distribuitor: Best Distribution

Platforme: Playstation 4, PC (Steam), Xbox One

Clasificare: 18+

Sinopsis:

Dezvoltat de id Software, DOOM Eternal este sequel-ul direct al lui DOOM (2016), best-seller câştigător a numeroase premii. Bucură-te de combinaţia supremă de viteză şi putere în timp ce-ţi croieşti calea țn diferite dimensiuni prin intermediul luptelor first person. Susţinut de motorul idTech 7 şi beneficiind de o coloană sonoră electrizantă compusă de Mick Gordon, DOOM Eternal te aşază la comanda lui Doom Slayer, cu ajutorul căruia vei distruge demoni noi şi clasici cu ajutorul armelor puternice în lumi incredible nemai-intâlnite.

Recenzie:

Întâi de toate aș vrea să lămuresc o treabă între mine și voi, cititorilor și anume că trebuie să vă așteptați probabil la multe lucruri bune despre jocul de față căci am fost și sunt mai departe, un fan mare al francizei și genului. Prima oară când am pus mâna pe un FPS 3D a fost cred Wolfenstein și-mi amintesc parcă și acum cât de încântat eram de tehnologie, de tridimensionalitate și că acest lucru merge pe PC. Au urmat apoi ale titluri asemănătoare precum DOOM și apoi încet încet am ajuns la Blood, Quake, Hexen, Duke Nukem, genul FPS luând un avans foarte mare în anii ’90.

DOOM a ieșit în evidență prin muzica nebunească, designul monștrilor și al armelor, acțiunea sângeroasă și universul Sci-Fi deosebit. A strâns foarte mulți fani pe mai multe platforme nu numai PC, iar când a revenit în 2016 a fost extraodinar.

Am fost și sunt genul old school și mi-a plăcut dintotdeauna campania/single player deși vedeam că partea de multiplayer este extrem de dinamică și posibilitatea de duel cu amicii în online părea destul de amuzantă. Campania DOOM (2016) a fost interesantă, dar când s-a anunțat DOOM Eternal (o continuare directă la cel din 2016) și am văzut și câteva secvențe am fost foarte entuziasmat.

Am stat și m-am gândit la un moment dat, dacă era necesară o continuare, deși DOOM 2016 se încheie lăsând loc pentru așa ceva și ce-ar mai putea aduce nou ca să poată fi numit o continuare ci nu un simplu DLC. Trecerea de la un DOOM, în care tot ce trebuia să faci era să găsești niște carduri pentru a trece prin niveluri și să cureți inamici, la DOOM 2016 a fost imensă, nu numai datorită motorului grafic și a complexității aduse, dar într-un fel s-a păstrat rețeta clasică punându-se accent pe elementele care a făcut franciza populară. Această rețetă a trecut prin mai multe titluri (Doom II: Hell on Earth, Doom 3, Final Doom, Doom 64) dezvoltându-se și condimentând-se adecvat până să ajungă la Eternal.

După ceva teasere și informații, iar aproape de lansare, cu multe sesiuni lungi de gameplay din partea diferitor fericiți din presa de pe mapamond, DOOM Eternal a sosit în sfârșit pe console și PC, iar noi am avut norocul să-l jucăm pe PlayStation 4 Pro.

Poveste

Doom Slayer e la bordul Eternal Fortress of Doom, la distanță de doi ani de la acțiunea din DOOM 2016, perioadă în care Pământul a fost invadat de forțe demonice conduse de Hell Priests care au format o alianță de asuprire și extirpare a tot ce înseamnă ființă umană. Alianța e condusă de Khan Maykr care habar nu are ce-l așteaptă: confruntarea cu Slayer.

Slayer avansează și curăță Pământul de demoni, sentinele, gardieni, dar Khan Maykr nu stă degeaba și, ca pe o tablă de șah, își mută Hell Priests în locații strategice. Slayer îi găsește și îi înfruntă pe fiecare în parte și oprește invazia demonilor pe Pământ, dar atunci când Eternal Fortress of Doom – foarte important pentru Slayer, cade pe mâna lui Khan Maykr, pare că lucrurile se apropie de final, dar… cu un imens efort, putere de foc extraordinară (la care contribuie mult și Crucible și DoomBlade) și o voință de fier, Slayer arată că nimic nu se compară cu ființa umană, nici Khan Maykr și nici cel mai puternic servitor al acestuia, Icon of Sin (is back!).

Gameplay

Cei care au plasat pre-comanda pentru DOOM Eternal au primit câteva chestii în plus, inclusiv DOOM 64 și skin-ul Demonic Slayer, iar cei care au optat pentru Collector’s Edition fericirea le-a urcat la cote maxime cu multe bunătățuri la pachet:

Odată ce jocul a fost instalat și-i dăm drumul, putem opta să ne logăm pe contul Bethesda și ne înscriem în Slayers Club de unde avem șansa să câștigăm câte ceva. Odată ajunși în meniu, în partea dreaptă sunt afișate Event-urile noi, apar pop-up-uri cu anunțuri, iar în partea de jos este profilul jucătorului. Tot aici, în partea stângă putem opta între Campaign – campania și Battlemode – modului multiplayer (e necesar să faci misiunea Cultist Base, din Campaign, pentru a putea accesa Battlemode).

La Events se adună săptămânal chestii de făcut care te răsplătesc cu premii, la Customize poți alege skin-uri pentru Slayer și arme și taunt-uri.

Înainte să intrăm în joc, trebuie să ne facem reglajere preferate de accesibilitate, video, audio, de joc și de control, iar astea le facem la Options unde avem o varietate de posibilități de ales (mai puține însă decât versiunea de PC), inclusiv de HDR.

Suntem gata să-i dăm drumul dar mai avem un singur pas de trecut, cel de dificultate. Aici, avem mai multe niveluri de dificultate (I’m Too Young to Die, Hurt Me Plenty, Ultra Violence, Nightmare, Ultra-Nightmare și Extra Life Mode). Eu am zis să încep ușor și am ales Hurt Me Plenty, dar chiar și așa au fost situații în care am dat duhul de-am rămas cu gura căscată.

Am intrat, în sfârșit în Campanie, și după intro-ul în care suntem puși rapid în legătură cu situația gravă a Pământului atacat de demoni și-l revedem pe Slayer gata pregătit de atac, sărim de pe Eternal Fortress of Doom direct în miezul acțiunii. Avem parte, pe parcursul primei misiuni de un tutorial standard despre cum să mergi, să tragi, să sări și apoi ne concentrăm pe arme și feluri de atac. Pornind de la cunoscutul Glory Kill și până la cum să folosim atacul Melee (de la pumn și până la săbii mai încolo). Primii pași sunt oricum destul de familiari pentru cei care au jucat măcar titlul din 2016 și aflăm că există zone secrete (marcate cu “?”) la care trebuie se ajunge mai greu, dar care aduc surprize precum minifigurine/jucării sau Cheat Codes – ca să dăm două exemple. În partea din stânga jos avem bara de viață și armura, iar în partea din dreapta avem muniția și restul de focuri alternative. Pe parcurs, acestora li se vor alătura, în dreapta diferite abilități active/pasive, în stânga vor fi afișate și modul secundar de foc, iar în dreapta sus va apărea o bară, Demonic Coruption Meter. Aceasta este gradată (10 Weapon Points per nivel) și se umple în funcție de performațele tale în nivelul respectiv. Tot la tutorial intră și ecranele de încărcare pe care poți vedea sfaturi utile.

Pe parcursul jocului vei găsi Sentinel Cristals care-ți vor permite să ți faci upgrade permanent la Health, Armour sau Ammo. Cele trei au un mic tree unde poți aplica upgrade-ul în anumite subcategorii.

Meniul din joc aduce conține Map – de unde poți vedea unde te afli, pe unde ar trebui să o iei și obiectele găsite acolo (harta poate fi răsucită, se poate face zoom etc – exact ca la DOOM 2016). Mai încolo, în joc, va exista și posibilitatea de teleportare în anumite zone, pentru cei care vor, spre exemplu, să găsească toate obiectele de acolo. Parcurgând nivelurile vei putea găsi și Automap Stations care vor oferi avantajul afișării zonelor ascunse din nivel.

La Codex aflăm detalii despre fiecare creatură/personaj ucis/întânit, inclusiv care sunt slăbiciunile acestuia pentru a putea fi ucis (sau ucis mai repede/ușor). Tot aici aflăm detalii și despre arme, niveluri/hărți, iar la Challenges, vedem care sunt acestea, cât am făcut din ele și alte informații. La Runes te poți echipa cu până la 3 pietre care se vor comporta ca abilități active sau pasive (unele cu recharging).

La capitolul Monștri/Demoni avem un portofoliu bogat care include în mare parte monstruleții noștri iubiți din toate episoadele seriei, precum Cacodemons (love that balls of joy) sau din Doom 2 (Archvile, Pain Elemental, Hellified Soldiers și Arachnotron) și nu în ultimul rând Icon of Sin. Printre cei noi avem Carcass (semi-Boss), Marauder (Boss), Doom Hunter (schelet punker), Whiplash (spoiler e… tanti!) și printre cei mai simpatici vi-l amintesc pe Tentacles – o tentaculă hidoasă care iese din zonele cu mâzgă (unde nu poți sări).

Arsenalul (aka Cireașa de pe tort)

Arsenalul (aka Cireașa de pe tort) este cel cu care ne-am obișnuit din serie, pornind cu Combat Shotgun și Chainsaw (melee) și apoi continuând cu Supershotgun, Heavy Cannon, Chaingun, Plasma Rifle, Rocket și Grenade Launcher (da, primul lucru după ce am pus mâna pe ele este să încerc dacă merge rocket/grenade jump), Ballista (un fel de arbaletă), BFG-9000 (O.M.G.), Unmaker, DoomBlade și The Crucible (un săbioi uriaș absolut superb). Mare parte dintre ele vin cu moduri secundare de foc care la rândul lor au mai multe subcategorii. Bineînțeles, este nevoie să aduni niște puncte în joc, sau să găsești prin nivel Mod Bots, să le poți distribui la mod-ul și subcategoriile acestora (unele au nevoie de mai mult de 1 punct pentru a fi activate). Odată utilizată o armă anume, se poate comuta rapid între mod-urile de foc ale sale printr-o combinație de butoane de pe controller.

Tehnic

Controlul este exact cum te aștepți să fie, combinația de butoane de pe controller ajungând, cam de pe la mijlocul jocului spre sfârșit, să fie una care ține de o îndemânare mai bună. Spre exemplu, pentru a schimba armele se poate activa rapid un cerc de unde selectezi arma dorită, apoi trebuie să-ți alegi tipul de mod de foc, alte butoane fiind pentru tunul de pe umăr, grenade sau incendiere, lovitura de aproape (Melee) și săriturile (simple sau duble). Nu e mai greu ca la un RPG, să spunem, dar atunci când ai pe ecran 5 monști diferiți care au fiecare punctele lor slabe este necesar să folosești anumite mod-uri de foc, iar în combinație cu controlul cele de mișcare, sărit și tun, vei ajunge să-ți faci nod la degete. Într-un moment aglomerat, m-a dus gândul că mi-aș fi dorit să am atașat la controller acel Back Button Attachment.

I’m Too Young to Die

Pentru că tot am spus de control și îndemânare, la un moment dat le vei învăța și vei dibui să treci printre hoarde, dar vei ajunge la niște situații (feature-uri?!) noi în Eternal și anume… trebuie să sări foarte mult, te poți cocoța și vei putea sări și agăța de niște bare pentru a putea avansa. De aici lucrurile, personal, m-au dus în pragul exasperării. Dacă am început jocul cu un hype și un entuziasm maxim, savurând fiecare bucățică de peisaj și cărniță sărită pe pereți din demoni, m-am trezit cu un feeling de Mario și/sau Tomb Raider fiind nevoit-forțat să țopăi de colo colo pe platforme și să mă cocoț pe pereți, nereușita ducând imediat la moarte. Prima oară când am aflat că mă pot cocoța mi-a adus atât un zâmbet cât și gândul că “chiar era nevoie?”, dar am zis că e doar o situație și trece. Nope. Cu cât avansezi mai mult cu atât țopăiala și cocoțeala este mai insistentă ajungând la o complexitate de-mi venea să mă urc eu pe pereți. Spre rușinea mea (sau nu?) m-am oprit și m-am gândit că poate sunt eu prea bătrân, dar nu este adevărat I’m Too Young to Die. Da. Am comutat nivelul de dificultate la cel mai rușinoș, am calmat spiritul și am revenit să trec de țopăieli și cocoțeli cu speranța că vor trece odată pentru totdeauna… dar NU. Nivelul de dificultate afectează alte aspecte și nu influențează topologia/arhitectura hărților.

Practic sunt hărți în care trebuie să parcurgi de la punctul A la punctul B și distanțele sunt de multe ori mici, putând vedea din punctul A, punctul B. Sunt aproape, dar despățite de un hău în care dacă ai căzut, la revedere. Pentru a trece de acel hău trebuie cocoțare și sărituri pe platforme care se mișcă, sunt mici, ba chiar la un moment dat te vei afla complet în aer, printre demoni pe care trebuie să-i elimini fără să ai sol sub picioare. Acolo am fost nevoit să iau ceva de cap că am amețit total.

ne dăm helmet-ul jos în fața idTech 7

Vizual, DOOM Eternal este de-o atmosferă greu de întrecut. Atât din punct de vedere arhitectural cât și al animațiilor monștrilor, ne dăm helmet-ul jos în fața idTech 7. Nu am întâlnit nici măcar o problemă legată de partea tehnică vizuală și nici de sunet. Glitch? Frame drops? Nope. All smooth, cel puțin pe PS4 Pro (sunt curios pe PC cum stă treaba).

Design-ul nivelurilor/hărților este excelent realizat (chiar și cu porțiunile de sărit și cocoțat) și nu de multe ori, privite în ansamblu (dacă ești undeva sus) te face să te simți minuscul. Statuile imense, combinația dintre ceva demonic, punk cumva și organic, arată absolut impresionant, unic. Da, știu, vederile de sus cu întinderi vaste mai sunt prin jocuri, dar aici acea combinație de elemente fac diferența.

Design-ul armelor este în așa fel făcut încât să se simtă grele atunci când le folosești, iar tranzițiile rapide atunci când activezi un anume mod al armei respective sunt badass. Efectul fiecărei arme și/sau mod al său este vizual perfect realizat, iar prima oară când vei folosi BFG-ul, dacă ai norocul să o faci într-un spațiu întins cu mulți demoni pe acolo, vei rămâne probabil pe față cu zâmbet tâmp/de fericire.

#td_uid_35_5e81ceadcca1a .td-doubleSlider-2 .td-item1 {
background: url(https://movienews.ro/wp-content/uploads/2020/03/DOOME-33-80×60.jpg) 0 0 no-repeat;
}
#td_uid_35_5e81ceadcca1a .td-doubleSlider-2 .td-item2 {
background: url(https://movienews.ro/wp-content/uploads/2020/03/DOOME-35-80×60.jpg) 0 0 no-repeat;
}
#td_uid_35_5e81ceadcca1a .td-doubleSlider-2 .td-item3 {
background: url(https://movienews.ro/wp-content/uploads/2020/03/DOOME-38-80×60.jpg) 0 0 no-repeat;
}
#td_uid_35_5e81ceadcca1a .td-doubleSlider-2 .td-item4 {
background: url(https://movienews.ro/wp-content/uploads/2020/03/DOOME-39-80×60.jpg) 0 0 no-repeat;
}
#td_uid_35_5e81ceadcca1a .td-doubleSlider-2 .td-item5 {
background: url(https://movienews.ro/wp-content/uploads/2020/03/DOOME-40-80×60.jpg) 0 0 no-repeat;
}
#td_uid_35_5e81ceadcca1a .td-doubleSlider-2 .td-item6 {
background: url(https://movienews.ro/wp-content/uploads/2020/03/DOOME-48-80×60.jpg) 0 0 no-repeat;
}
#td_uid_35_5e81ceadcca1a .td-doubleSlider-2 .td-item7 {
background: url(https://movienews.ro/wp-content/uploads/2020/03/DOOME-50-80×60.jpg) 0 0 no-repeat;
}
#td_uid_35_5e81ceadcca1a .td-doubleSlider-2 .td-item8 {
background: url(https://movienews.ro/wp-content/uploads/2020/03/DOOME-53-80×60.jpg) 0 0 no-repeat;
}
#td_uid_35_5e81ceadcca1a .td-doubleSlider-2 .td-item9 {
background: url(https://movienews.ro/wp-content/uploads/2020/03/DOOME-54-80×60.jpg) 0 0 no-repeat;
}
#td_uid_35_5e81ceadcca1a .td-doubleSlider-2 .td-item10 {
background: url(https://movienews.ro/wp-content/uploads/2020/03/DOOME-55-80×60.jpg) 0 0 no-repeat;
}
#td_uid_35_5e81ceadcca1a .td-doubleSlider-2 .td-item11 {
background: url(https://movienews.ro/wp-content/uploads/2020/03/DOOME-67-80×60.jpg) 0 0 no-repeat;
}
#td_uid_35_5e81ceadcca1a .td-doubleSlider-2 .td-item12 {
background: url(https://movienews.ro/wp-content/uploads/2020/03/DOOME-74-80×60.jpg) 0 0 no-repeat;
}
#td_uid_35_5e81ceadcca1a .td-doubleSlider-2 .td-item13 {
background: url(https://movienews.ro/wp-content/uploads/2020/03/DOOME-77-80×60.jpg) 0 0 no-repeat;
}
#td_uid_35_5e81ceadcca1a .td-doubleSlider-2 .td-item14 {
background: url(https://movienews.ro/wp-content/uploads/2020/03/DOOME-78-80×60.jpg) 0 0 no-repeat;
}
#td_uid_35_5e81ceadcca1a .td-doubleSlider-2 .td-item15 {
background: url(https://movienews.ro/wp-content/uploads/2020/03/DOOME-79-80×60.jpg) 0 0 no-repeat;
}
#td_uid_35_5e81ceadcca1a .td-doubleSlider-2 .td-item16 {
background: url(https://movienews.ro/wp-content/uploads/2020/03/DOOME-81-80×60.jpg) 0 0 no-repeat;
}
#td_uid_35_5e81ceadcca1a .td-doubleSlider-2 .td-item17 {
background: url(https://movienews.ro/wp-content/uploads/2020/03/DOOME-82-80×60.jpg) 0 0 no-repeat;
}

DOOM Eternal – A Visual Feast

1 de 17

OST-ul lui Mick Gordon este fantastic

Lucrurile stau, de asemenea bine și pe partea de sonor, cu un MARE PLUS pentru coloana sonoră (efectiv scoate demonii din tine) care-ți dă pofta aia de caft, de run’n’gun tipică DOOM (se încheie când ajungi la partea de Mario/Tomb Raider). Prima oară când am dat drumul la joc și am lăsat deschis în meniu, acolo se aud două piese care sună excelent. Pentru că sunau tare bine, m-am trezit arzând gazul pe-acolo doar pentru a reasculta pe repeat melodiile. Quake 2 a fost dintotdeauna jocul cu OST-ul meu preferat care avea melodiile pe CD-ul jocului în format (tracks) care putea fi ascultat și la combina audio și mă bucur că Eternal ajunge și el în topul meu pentru că are piese foarte bune, asta mulțumită lui Mick Gordon.

Atenția la detalii, din toate punctele de vedere, fac din DOOM Eternal un produs finisat căruia nu ai ce să-i reproșezi. Pe lângă fanii francizei și ai genului FPS, cred că ar putea foarte bine să adune entuziaști și de la alte categorii, dar atenție celor cu vârste de sub 18 ani căci nivelul de gore este destul de înalt.

DOOM Eternal reaprinde focul în inimile fanilor

Concluzie

Experiența de DOOM Eternal a fost exact cum mi-o doream și cum speram să fie. Cu un gameplay piperat cu de toate, de la o grafică superbă și animații, locații și hărți impresionante și până la monștri noi și vechi (cu upgrade-uri) și arme badass și muzică pe măsura, DOOM Eternal reaprinde focul în inimile fanilor și mai urcă o treaptă în (sperăm noi) viitorul francizei.

La începutul articolului am pus o întrebare și anume dacă Eternal aduce atâtea elemente și feature-uri noi încât să fie declarat ca fiind un sequel pentru DOOM-ul din 2016 sau este un DLC mai complex. Pe lângă un update destul de bun la capitolul grafică și sunet, monștri noi și vechi îmbunătățiți, mod-urile de arme și armele noi inclusiv introducerea The Crucible, care este un simbol al jocului și hărțile superbe, Eternal își merită locul ca sequel.

Personal cred că introducerea cocoțelii și insistența în porțiunile Mario/Tomb Raider sunt absolut nenecesare (deși înțeleg contribuția la creșterea dificultății și extinderea orelor de gameplay) și consider că sunt o adiție greșită care ne depărtează de spiritul francizei. DOOM face parte din categoria de jocuri care se axează în general pe lupte intense, muzică nebunească și căsăpeală feelgood, categorie din care fac parte și Serious Sam și Painkiller, dar introducerea ușoarelor note de RPG, în ultimele DOOM-uri, au fost chiar binevenite și deloc forțate și au împins franciza un pic mai sus. Întrebarea rămâne, dacă va fi o continuare (finalul Eternal așa ar spune), va mai rămâne ceva de adăugat/modificat încât să fie declarat ca fiind sequel sau se va renunța la franciză și vom vedea probabil DLC-uri?

DOOM Eternal îl găsiți din 20 martie format retail pentru PC, Xbox One și PlayStation 4 pe Gameshop și digital în PlayStation Store, Xbox/Microsoft Store și PC (Steam).