Perioada lansării lui Nioh 2 nu este tocmai cea mai fericită pentru omenire, cu pandemia de coronavirus aflată în plin avânt, însă apariţia unui astfel de joc este cât se poate de binevenită, reprezentând un motiv suplimentar pentru ca pasionaţii să rămână în casă şi să-şi dedice timpul hobby-ului favorit. Şi pregătiţi-vă să alocaţi mult timp şi chiar şi mai multă răbdare acestui joc, printre sursele sale de inspiraţie, pe lângă istoria Ţării Soarelui Răsare, aflându-se “nemiloasa” serie Dark Souls.
Şi pentru că tot am ajuns cu discuţia în acest punct, Nioh 2 a fost conceput drept un soi de prequel pentru primul joc al seriei, acţiunea fiind plasată spre sfârşitul secolului al XVI-lea, latura sa narativă fiind gândită drept o îmbinare a istoriei Japoniei cu folclorul nipon, o versiune fictivă a poveştii lui Hideyoshi Toyotomi. Realizatorii de la Team Ninja au mers însă mai departe, legendarul lider militar japonez fiind reimaginat pentru acest joc sub forma a două personaje diferite: Hide şi Tokichiro. Hide va fi eroul controlat direct de jucător, un vânător de yokai, a cărui mamă este ucisă de un personaj misterios la începutul poveştii.
Hide este, la rândul său, un hibrid între om şi yokai (spiritele şi fantomele din folclorul nipon), pe care jucătorul îl poate personaliza în detaliu la startul aventurii. Într-una dintre misiunile sale, Hide pierde controlul asupra puterilor sale speciale, fiind salvat de Tokichiro, cu ajutorul aşa-ziselor “Spirit Stones”, artefacte ce permit comunicarea dintre oameni şi yokai. Realizând potenţialul noului său prieten, Tokichiro preia iniţiativa, primind misiunile care, mai apoi, îi sunt atribuite lui Hide. Cei doi încep sa lucreze pentru Saito Dosan, liderul regiunii Mino, şi, investigând zonele şi satele infestate de yokai, află din ce în ce mai multe despre legăturile dintre lumea supranaturală pe care o înfruntă şi conflictele dintre liderii militari din acele regiuni.
Am putea spune că, în ciuda secvenţelor cinematice reuşite şi a muzicii bine realizate, cadrul narativ din Nioh 2 tinde să devină un pic cam „aglomerat”, aruncând prea multe personaje şi evenimente în calea jucătorului. Povestea devine greu de urmărit, fiind nevoit de mai multe ori să deschid meniul jocului pentru a citi rezumatul istoriei din spatele fiecărui personaj întâlnit. Şi asta pentru că aceste figuri sunt prezentate în detaliu atunci când Hide fie le învinge în lupta, fie reuşeşte să le obţină încrederea prin metode alternative. Nioh 2 merge până la a asocia fiecărui astfel personaj câte un spirit gardian, iar când acest spirit este transferat către Hide, jocul prezintă un colaj al momentelor-cheie din viaţa respectivului personaj.
O bună parte din Nioh 2 am fost deranjat de direcţia sa narativă stufoasă şi uşor confuză, pe care am considerat-o principalul neajuns al jocului până în acel moment. Totuşi, la fel ca în cazurile multor astfel de jocuri, poveste se va „lega” spre sfârşit, concluzia narativă din Nioh 2 fiind mai mult decât satisfăcătoare. Ajută şi faptul că personajele istorice sunt gândite şi adaptate poveştii într-un mod creativ, iar interacţiunile dintre ei şi Hide sunt pline de energie, lucru evidenţiat şi de interpretarea vocală de calitate a actorilor japonezi aleşi pentru aceste roluri (printre care Kazuhiko Inoue, Ryusei Nakao sau Nobuyuki Hiyama).
În ceea ce priveşte gameplay-ul, cei care au trecut deja prin primul joc al seriei vor reîntâlni multe elemente familiare în Nioh 2, cum ar fi schema de control, ce foloseşte butoane pentru Light Attack şi Heavy Attack, gardă, dash şi dodge, lock on pe inamic, dar şi un buton pentru Ki Pulse, o mecanică ce îi permite jucătorului să îşi recapete stamina dupa o serie de atacuri şi să primească anumite buff-uri, dacă a investit în respectivele abilităţi. Familiar ar trebui să fie şi accesul la guardian spirits, acestea oferind anumite beneficii în funcţie de tipul spiritului ales. Se poate opta la început între trei tipuri de spirite, restul urmând să fie deblocate pe măsură ce se parcurge povestea. Majoritatea buff-urile sunt disponibile imediat ce un guardian spirit este echipat, existând însă şi cazuri ce necesită ca jucătorul să fi investit un număr minim de puncte în anumite abilităţi.
După cum aminteam la început, seria Dark Souls a servit drept sursă de inspiraţie pentru producători, luptele din Nioh 2 având la bază aceleaşi acţiuni de atac, dash, eschivă şi gardă, limitate de o rezervă de stamina. Dacă jucătorul rămâne fără stamina în timp ce parează un atac sau este lovit, va fi blocat într-o stare de recuperare până când stamina se regenerează, perioadă pe parcursul căreia rămâne vulnerabil la atacurile inamicilor. Mai mult, anumiţi inamici sau boşi limitează regenerarea staminei, impediment peste care se poate trece executând Ki Pulse-ul amintit mai devreme.
În privinţa arsenalului, este bine de ştiut că toate tipurile de arme care erau disponibile în primul Nioh, inclusiv în DLC-uri sale, sunt din nou prezente la datorie. În privinţa celor folosite pentru atacurile de proximitate, şi-au făcut apariţia şi categorii noi, precum Hatchets (topoare duble) şi Switchglaive (un soi de coasă). Armele melee pot fi mânuite în trei feluri: high, mid şi low stance, fiecare dintre acestea cu atacuri şi proprietăţi diferite. Nu au fost omise nici armele de distanţă, cum ar fi arcurile, puştile sau aşa-numitele handcannon-uri. Fiecare astfel de unealtă aducătoare de moarte are un indicator de Familiarity, care, atunci când atinge maximul, oferă un bonus stats-urilor armei respective.
În privinţa armurilor, lucrurile au rămas în mare parte la fel, jucătorul având posibilitatea de a echipa diverse tipuri de armuri pentru a-şi construi personajul aşa cum doreşte. Evident, şi aici există seturi care oferă bonusuri în funcţie de numărul de echipamente folosite. Pe lângă proprietăţile sale şi bonusurile oferite, fiecare armură are şi o greutate asociată, iar procentajul greutăţii echipate faţă de totalul pe care îl poţi căra determină consumul de stamina în timpul acţiunilor precum fuga sau eschivele.
Precum în multe alte RPG-uri, şi în Nioh 2 întâlnim nelipsitul blacksmith (fierar), prin intermediul căruia, cheltuind aurul strâns, se pot cumpăra şi vinde arme, amuri şi charm-uri, se pot crea astfel de echipamente noi, se pot aplica upgrade-uri pentru a creşte nivelul item-urilor deja echipate sau se poate schimba aspectul vizual al acestora. Nu lipsesc nici skill tree-urile caracteristice jocurilor de acest tip: în Nioh 2 avem câte un astfel de skill tree pentru fiecare armă melee, precum şi încă patru skill trees pentru tipurile de bază de acţiuni: samurai (luptă cu arme), ninjutsu, onmyo (magie) şi shiftling (ce înlocuieşte categoria living weapon). Mai mult, abilităţile de ninjutsu şi onmyo trebuie echipate la un altar şi pot fi atribuite unui buton, ca shortcut.
Complexitatea sistemului de luptă merge şi mai departe: pe măsură ce jucătorul foloseşte o armă sau o abilitate, primeste proficiency în acea categorie şi, după ce acumulează destulă astfel de competenţă, poate debloca noi mişcări şi abilităţi pasive. Există şi un dojo unde poţi trece prin tutoriale pentru arme şi abilităţi sau te poţi antrena cu echipamentul existent. Atenţie însă, pentru că unele abilităţi sunt blocate până la completarea anumitor misiuni din dojo, acestea fiind deblocate, treptat, pe parcursul campaniei single player.
Precum alte titluri inspirate din mecanicile consacrate de Dark Souls, şi în Nioh 2, la punctele de pornire ale oricărei misiuni se regăseşte un altar, unde jucătorul poate creşte în nivel, îşi poate gestiona alte elemente precum guardian spirit-ul şi bonusurile de la spirite kodama, poate oferi item-uri pentru amrita sau are posibilitatea de a iniţia o sesiune co-op alături de un alt jucător. În bună tradiţie a jocurilor de acest gen, dacă interacţionezi cu un astfel de altar ţi se reface stocul de elixire, precum şi item-urile ninjutsu şi onmyo, însă majoritatea inamicilor ucişi până atunci sunt readuşi la viaţă (cu excepţia anumitor inamici mai puternici). Amrita amintită mai devreme reprezintă resursa folosită pentru a creşte nivelul eroului. Atunci când Hide moare, se crează un mormânt cu spiritul care fusese selectat, şi toţi inamicii se respawnează. Dacă jucătorul ajunge din nou în locul morţii sale precedente şi atinge mormântul, îşi poate recupera amrita pierdută. În caz contrar, dacă Hide moare înainte de a-şi atinge mormântul, amrita respectivă va fi pierdută definitiv.
Nioh 2 propune atât misiuni principale, cât şi secundare, acestea din urmă având loc în aceleaşi zone precum cele principale, dar cu mici schimbări în funcţie de natura misiunii. Aceste misiuni secundare pot consta şi în lupte 1v1 împotriva altor personaje sau yokai. Fiecare astfel de misiune poate fi rejucată, fie pentru a aduna amrita suplimentară, fie pentru a obţine arme, armuri sau charms mai bune. De asemenea, aproape fiecare misiune poate fi abordată şi în mod cooperativ, cu câteva excepţii unde povestea cere ca protagonistul să fie singur în acţiune. Totuşi, partenerul de co-op trebuie să aibă şi el acces la misiunea selectată.
Între aceste misiuni, jucătorul are acces la Starting Point, un hub care conţine toate elementele-cheie pentru gestionarea personajului şi a inventarului. Altarul şi Blacksmith se găsesc aici, împreună cu o colibă personalizabilă (Hut), unde jucătorul poate schimba înfăţişarea lui Hide, o poate remodela, şi poate echipa seturi de item-uri găsite în timpul misiunilor, ce adaugă diferite bonusuri pasive. Tot aici se pot crea seturi de item-uri predefinite pentru arme şi consumabile, precum şi build-uri întregi care permit restaurarea anumitor preset-uri folosite mai des.
Pentru jucătorii aflaţi într-o permanentă căutare de echipament mai bun, dar şi a provocărilor pe măsură, Nioh 2 include şi Twilight Missions, versiuni remixate ale misiunilor principale şi secundare deja jucate, cu inamici mai mulţi, mai agresivi dar şi cu recompense consistente.
În fine, un alt element familiar atât pentru cei care au parcurs primul Nioh, dar şi alte jocuri de gen, este reprezentat de design-ul nivelurilor, construite pentru a oferi scurtături către altar, pentru ca jucătorii să poată ajunge uşor de la checkpoint-uri la obiective, fără a mai parcurge încă o dată întregul stagiu. De asemenea, dacă Nioh 2 este jucat online, îşi vor face apariţia şi Bloody Graves, morminte roşii care marchează locurile unde au murit alti jucători. Dacă aceste morminte sunt accesate, te poţi confrunta cu fantomele altor jucători, iar, în caz de victorie, primeşti ochoko cups (item-uri consumate atunci când sunt iniţiate sesiunele co-op), dar şi item-uri purtate de fantomele învinse. Chiar dacă abordaţi Nioh 2 offline, în joc îşi vor face apariţia câteva astfel de morminte şi pentru NPC-uri, menite să evidenţieze aceste mecanici.
Nioh 2 nu se limitează însă la a folosi elementele consacrate de predecesor sau de alte jocuri de acelaşi gen, aducând şi o serie de noutăţi. Spre exemplu, când bara unui guardian spirit este plină, în loc de living weapon, jocul oferă acum mecanica de Yokai Shift. Având origini mai puţin ortodoxe, Hide se poate transforma într-un yokai pentru o perioadă limitată, primind acces la mişcări noi mult mai puternice, în funcţie de tipul spiritului ales (Brute, Feral, Phantom). Pe lângă băruţele de viaţă şi stamina, jucătorul are acum şi bara de anima, care poate fi folosită pentru executarea unui nou tip de atac. A fost adăugată şi comanda de Burst Counter, care consuma anima pentru a contra atacul unui inamic.
Când un yokai este ucis, acesta poate lăsa în urma sa un soul core. Soul cores trebuie aduse la altar, unde vor fi automat purificate. Guardian spirit-ul poate ţine două astfel de spirit cores, apoi trei spirit cores (al treilea slot se deblochează spre finalul poveştii), iar jucătorul poate folosi bara de energie yokai pentru a executa un atac similar cu cel al inamicului ucis. Soul cores îmbunătăţesc şi bonusurile oferite de guardian spirit, au propriul nivel şi propriile bonusuri, pot fi combinate pentru a le creşte nivelul sau pot fi eliminate din inventar. Dacă personajul moare după ce adunase unul sau mai multe soul cores, acestea pot fi recuperate, împreună cu amrita pierdută, atingând mormântul indicat de guardian spirit.
Având în vedere tema firului narativ din Nioh 2, a fost adăugată mecanica numită Dark Realm. Anumite niveluri vor avea zone de Dark Realm semnalate de crini roşii şi de un efect întunecat pe ecran, precum şi de apariţia coarnelor de yokai ale lui Hide, vizibile în Dark Realm. În aceste arii, viteza de regenerare a staminei este mult redusă, inamicii yokai sunt mai puternici, dar şi viteza cu care jucătorul primeşte anima creşte. Apariţia acestor zone este generată de anumiţi inamici, odată eliminate aceste „surse”, nivelurile revenind la normal. Inamicii dintr-o astfel de zonă „purificată” vor rămâne fără stamina şi, atunci când sunt ucişi, nu vor mai face respawn. Mai mult, unii boşi yokai sau cu puteri de yokai vor transforma arena în Dark Realm, în funcţie de anumite condiţii, fie când rezerva de viaţă le-a fost diminuată, fie când rămân fără ki.
După cum aminteam mai devreme, skill tree-ul de Shiftling a fost adăugat pentru a înlocui Living Weapon şi conţine toate abilităţile legate de transformarea în yokai, consumul de anima şi alte abilităţi pasive legate de aceste aspecte (regenerare, damage, bonusuri etc.). De asemenea, în Nioh 2 pot fi alocate două guardian spirits, iar cel de-al doilea va oferi beneficii mai mici, în funcţie de soul cores echipate, şi doar unul dintre bonusurile accesibile în mod normal.
Tot în ceea ce priveşte tematica yokai a jocului, în nivelurile din Nioh 2 poţi găşi şi aşa-numiţii scampuss, spirite care ajuta jucătorul. Acestea arată ca nişte pisici rotunde, şi, dacă sunt mângâiate, oferă un buff la acumularea de anima, având şi darul de a putea ataca inamicii. În aceeaşi idee, pe lângă noul arsenal amintit mai devreme, în joc îşi fac apariţia şi alte categorii de arme, precum cele yokai şi cele blessed. Fiecare vine cu propriile avantaje şi dezavantaje, cele yokai având ataşat efectul de Corruption (foarte eficiente împotriva inamicilor umani, cu ki damage şi capabile să limiteze stamina maximă a adversarului), iar cele blessed adăugând atacurilor efectul de Purity, care ofera ki damage şi elimină buff-urile inamicului.
După terminarea poveştii principale, în Nioh 2 se deblochează următorul nivel de arme şi armuri, cele “Divine”, iar jucătorul poate relua toate misiunile principale şi secundare într-un mod de joc cu inamici de nivel înalt pentru recompense mai mari (Dream of the Strong). În acest punct, misiunile din modul iniţial de dificultate devin în mare parte triviale, iar conţinutul endgame din Nioh 2 se concentrează pe acumularea de seturi de arme şi armuri divine pentru a face faţă provocărilor următoarelor moduri de dificultate.
Prin intermediul aşa-numitului Hidden Teahouse, jucătorul se poate alătura unui anumit clan, toate denumite după facţiunile implicate în războaiele erei medievale a Japoniei. Fiecare oferă anumite bonusuri pasive, iar clanul poate fi schimbat oricând, alinierea generală fiind împărţită doar în două facţiuni mari. La Hidden Teahouse jucătorul poate folosi Glory Points acumulate în timpul jocului (prin învingerea spiritelor de la Bloody Graves sau prin ajutarea altor jucători în Torii Gate) pentru a cumpăra item-uri necesare, arme şi armuri de nivel înalt (masterpieces/sacred treasuers), skin-uri speciale şi pergamente pentru colibă (elemente cu rol strict vizual, ce nu oferă vreun bonus).
Tot aici este accesibil şi Torii Gate, care permite iniţierea sesiunilor cooperative. Random Encounters premite unui jucător să se alăture unei sesiuni iniţiate de alt jucător care a folosit opţiunea de Summon Visitor la altar. Dacă gazda sau vizitatorul mor în timpul unei astfel de sesiuni, atunci sesiunea respectivă se termină pentru ambii. O opţiunea mai eficientă şi distractiva este crearea sau alăturarea la un Expedition, unde atunci când unul dintre jucători moare, o bară comună de viaţă va scădea, iar ceilaţti jucători îl pot învia pe partenerul căzut, refăcând parţial această bară. Bara poate fi refăcută şi prin eliminarea yokai-lor care cauzează apariţia zonelor Dark Realm. O misiune încheiată cu succes în modul Expedition va apărea drept completată pentru toţi jucătorii implicaţi, reprezentând un mod bun de a juca fie povestea iniţială cu ajutorul unor prieteni, fie pentru a termina mai uşor misiunile mai dificile.
Nu în ultimul rând, în afara mormintelor Bloody Graves de care menţionam mai devreme, în Nioh 2 pot fi generate şi aşa-zisele Benevolent Graves, cu ajutorul item-urilor de tip Righteous Jasper. Aceste morminte albastre pot fi utilizate de alţi jucători pentru a invoca ajutorul unui spirit cu echipament şi nivel similare cu cele ale utilizatorului care a generat respectivul Benevolent Grave. Folosirea acestor morminte albastre consumă ochoko cups, la fel ca în cazul Bloody Graves. Dacă un alt jucător îţi foloseşte Benevolent Grave-ul, primeşti, la rândul tău, ochoko cups. La fel ca în cazul mormintelor roşii, şi aici există tutoriale offline în cazul în care doreşti să joci Nioh 2 deconectat de la Internet.
Reîntorcându-ne la sesiunile de joc cooperativ, acestea pot reuni acum şi trei jucători, nu doar doi precum în primul titlu al seriei. În trecut, această funcţionalitate era disponibilă doar în Abyss Mode, dar acum a fost extinsă la tot jocul. Evident, în funcţie de numărul de jucători dintr-o sesiune co-op, inamicii vor fi ajustaţi în ceea ce priveşte rezistenţa, viaţa şi damage-ul. Aceste balansări se aplică şi în cazul în care apelaţi la ajutorul oferit de Benevolent Graves.
A devenit deja o modă ca, şi în jocurile pentru console, să fim „asaltaţi” de multiple moduri de redare video şi opţiuni grafice, iar Nioh 2 nu face excepţie. În titlul celor de la Team Ninja putem opta între trei astfel de opţiuni: Action Mode pune accentul pe framerate, reduce rezoluţia (720p pe PS4 standard, 1080p pe PS4 Pro) şi nivelul detaliilor grafice pentru a menţine 60fps; Movie Mode limitează framerate-ul la 30fps, dar creşte nivelul detaliilor şi rezoluţia (PS4 urcă la 1080p, PS4 Pro la un soi de 4K upscalat); Movie Mode (Variable Frame Rate) funcţionează la fel ca Movie Mode, însă deblochează framerate-ul, care poate varia, depăşind 30fps.
Evident, pentru genul de acţiune pe care Nioh 2 o propune, ce necesită precizie şi reacţii rapide, este de preferat modul Action, în ciuda rezoluţiei scăzute şi a detaliilor grafice afectate. Totuşi, având în vedere că nu putem spune că Nioh 2 este unul dintre cele mai impresionante jocuri din punct de vedere vizual, as îndrăzni să afirm că rezoluţiile propuse pentru toate cele trei moduri de afişare sunt prea mici, denotând, încă o dată, că aceste aspecte tehnice nu sunt tocmai punctele forte ale programatorilor japonezi. Probabil că aceste inconveniente vor fi rezolvate de o eventuală ediţie pentru PC a jocului, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul primului Nioh. Nu ştiu însă cât de mult va conta o astfel portare când vine vorba de problemele de cameră, în momentele în care te găseşti într-un colţ sau lângă un perete, asaltat de unul sau mai mulţi inamici, câmpul vizual fiind foarte limitat.
Iar acesta este doar unul dintre elementele care adaugă foarte mult la nivelul de dificultate a jocului, o caracteristică deja cunoscută a titlurilor inspirate din formula Dark Souls. Aşadar, ca o concluzie logică, Nioh 2 nu reprezintă deloc o experienţă facilă, uşor de abordat, şi, în ciuda existenţei foarte multor elemente ajutătoare, creaţia celor de la Team Ninja poate deveni foarte frustrantă, chiar şi pentru jucătorii cu experienţă. Nu contează că ai un personaj de level 5 sau 50: daca eşti atins, vei muri din 2-3 lovituri, iar acest aspect, combinat cu unele probleme legate de hitbox-uri, poate duce la o experienţă frustrantă.
Pe de altă parte, sistemul de luptă complex, dar şi modul în care povestea îmbină elementele supranaturale cu cele istorice, fac din Nioh 2 o experienţă pe care împătimiţii genului ar face bine să nu o treacă cu vederea. Mai ales dacă iubiţi titlurile similare cu Dark Souls. Dacă această abordare de gameplay nu este însă pe gustul vostru, nu vă aşteptaţi ca Nioh 2 să vă schimbe părerea.
Articol preluat de pe go4it.ro
Be First to Comment