Recunosc, am fost extrem de încântat de prestația modelului Y740 testat de curând și am acceptat imediat propunerea celor de la Lenovo de a ne juca și cu un model mai mainstream.

În primul rând, pentru că prețul modelului este mult mai apropiat de realitatea din teren, cum s-ar spune, de buzunarele noastre, și în al doilea rând, să vedem cum face față un mainstream gaming laptop provocărilor jocurilor cu care de obicei torturăm laptop-uri mult mai scumpe.

Design

Știind că am în față un laptop care costă cu puțin peste 5300 de Lei, adică aproape jumătate cât avioanele testate de noi în ultima vreme, nu pot spune că mă surprind materialele folosite la construcția sa, sau că m-aș plânge de ele.

Întregul șasiu este din plastic.

Există trei tipuri de plastic pe șasiu:

– cel de pe capacul laptop-ului, care are și o textură plăcută, dar care adună amprente destul de vizibil,

– cel de pe burta laptop-ului și cel de pe rama ecranului, ce se simte, atât vizual cât și tactil, destul de cheap și finalmente,

– cel ce acoperă spațiul din jurul tastelor și a wristpad-ului.
Acest plastic din urmă este diferit, chiar de calitate, are un feeling de suprafață cauciucată, foarte plăcut la atingere. Din nefericire, și el adună amprente, dar nu e chiar atât de vizibil și dramatic precum la alte modele testate de noi. Apropo, tot trackpad-ul adună de departe cele mai multe urme de grăsimi.

Carcasa din plastic are și avantaje nebănuite, dar simțitoare: greutatea mai mică a laptop-ului – da, la 2,84Kg (totuși vorbim de la laptop de 17”) trebuie să admitem, este destul de ușor pentru categoria sa.

Dimensiunile sale sunt destul de neprietenoase cu rucsacul meu – deși relativ subțire (2,6 cm), datorită adâncimii mari (de 29cm), a intrat greu în rucsacul meu, la limită.

Per total designul este simplu, sobru, merge și într-un mediu office, nu va ieși în evidență prin nimic, nu strigător, nimic țipător. Pentru unii, asta poate fi un avantaj.

Ecran rabatabil la 180 grade

Ca și modelul high-end testat de noi recent, și modelul de față vine cu balamale ce permit rabatarea ecranului la 180 grade, un lucru extrem de rar întâlnit.

Balamalele sunt destul de rigide, capacul nu se poate deschide cu o singură mână, șasiul inferior trebuie ținut cu o mână pentru a nu se ridica de pe masă. Acest lucru oferă o extra rigiditate carcasei, adică este un aspect pozitiv, doar ca și sfat, mereu deschideți capacul din centrul ecranului și nu ținând/apucând un colț al său, oricât de gros și bine făcut este capacul, lead-ul se distorsonează un pic la deschidere, având în vedere rigiditatea balamalelor menționată mai sus.

Apropo de rame, sunt destul de subțiri pe 3 laturi, doar latura de jos a rămas groasă, ca la design-urile din anii anteriori. Evident, la adâncimea foarte mare a carcasei nu era posibilă o ramă inferioară mai subțire, trebuia compactată lățimea laptop-ului, lucru care ar fi impactat automat sistemul de răcire, care este împins cât mai mult către extreriorul șasiului, cum se poate vedea din imaginile termice, deasupra tastaturii.

Tastatură, Numpad și Touchpad

În mod ironic, tastatura de pe modelul de față mi-a plăcut mai mult decât cel de pe modelul high end Y740.

Și nu mă refer doar la aspecte subiective, precum cursa tastelor sau forța necesară apăsării pentru actuare, care era mai mare la modelul de vârf. Mă refer la lucruri mai simple, precum lipsa tastelor macro din stânga tastaturii, astfel nu am mai întâmpinat probleme cauzate de Cap Lock-ul împins spre dreapta, unde de obicei avem tastele WASD. Tastele sunt moi la apăsat, o abordare total diferită față de laptop-urile ROG de exemplu. Mie îmi place tastatura și la editat texte mai lungi.

De asemenea, mi-a plăcut că avem taste direcționale bine izolate, de dimensiune normală.

Iluminarea este destul de OK, însă trebuie să menționez că Y740 oferea o iluminare mai precisă, mai finuță. Nu avem RGB și alte nebunii bune de pus în bradul de Crăciun, dar eu am fost mulțumit de lumina albă, odihnitoare, folosită pentru retroiluminarea tastelor.

Numpad-ul există, însă tastele sunt cam înghesuite și au trecut printr-o cură de slăbire intensivă, având o lățime aproape de jumătate cât tastele normale. Dar nu asta m-a deranjat, ci lipsa unui Enter suplimentar, dedicat acestei zone – și, deși am folosit tastele numerice din această zonă, e ciudat să apelezi la Enter-ul din stânga. Mă rog, nu e capăt de țară. Totul ține de curba de învățare și de adaptare la noul layout.

În schimb touchpad-ul este minuscul. Serios, e din alt film. Văd că producătorii de laptop-uri pe Windows fug de touchpad-uri mari ca Dracula de tămâie. Mă rog, cu mici excepții – ia vedeți ce touchpad are noul GS65 al celor de la MSI! Deci se poate, nu?

Ecran de 17,3”, FullHD, IPS, 60Hz

Ecranul este al doilea capitol unde s-a simțit tăierea de buget.

Sincer, dacă tot pui un NVIDIA RTX 2060 pe un laptop, e păcat să-l limitezi în 60 de cadre, părerea mea. Sunt multe jocuri unde mulți ar opta pentru detalii medii dar să poată ajunge la 144 de cadre. Asta e. Dar modelul de față se poate găsi și cu panou de 144Hz, din păcate diferența de preț este de 800 Lei, deoarece modelul respectiv a beneficiat de un upgrade și pe procesor – probabil pentru a garanta mai multe scenarii unde poți să păstrezi stabil 144 cadre/sec.

Panoul Full HD de 17,3” IPS, produs de compania BOE (model panou: NV173FHM-N47) este unul obișnuit, cu o luminozitate de 300cd/m2 și culori tot din gama categoriei, fără pretenții mari de spații de culoare.

Conectică

Așa cum am lăudat modelul Y740, o voi face și cu Y540 – conectica, ascunsă în mare parte în spatele laptop-ului, este ideală din punct de vedere al ergonomiei, lăsând spațiu suficient, fără fire, în stânga și în dreapta laptop-ului. Ce-i drept, avem pe ambele laterale câte un port USB, iar pe laterala stângă și un jack audio, dar alimentarea, portul HDMI, miniDisplay portul, LAN-ul și portul USB Type C toate sunt frumos aliniate în spate, între cele două guri de evacuare. Elegant.

Dotări hardware și performanțe

Fiind primul laptop de gaming pe care îl testez anul acesta cu Intel Core i5-9300H, mă întorc la întrebarea din titlu, care nu este un click bait, ci o întrebare destul de justificată: se descurcă acest Legion Y540 în jocurile cu cerințe serioase, când le rulăm cu totul pe Ultra? Este o combinație potrivită un Core i5-9300H și o placă video NVIDIA GeForce RTX 2060?

Pe scurt: DA!

În toate jocurile rulate, conform protocolului de testare, toate setările sunt pe maxim, ultra (excepție fiind Metro, unde am rulat testul High, fără RTX activat), puteți vedea din graficele de mai jos că laptop-ul se descurcă de minune în toate jocurile – chiar și în Borderlands 3, care este destul de pretențios odată ce puneți totul pe Ultra.

Studiu temperaturi procesor, placă video, consum

Să nu vă inducă în eroare specificațiile aparent mai modeste ale procesorului. Până la urmă, vorbim totuși de un procesor cu un TDP de 45W.

În cele 3 imagini de mai jos, puteți vedea consumul procesorului în jocuri, în Cinebench multi CPU și în CineBench Single CPU.

Da, în jocuri stă în parametri (40-50W TDP), și temperaturi între 80-90C, dar când vine vorba de randări ce folosesc toate nucleele la maxim, am văzut și consum de 65W și temperaturi ce săreau de 95C și atingeam pragul critic, de unde Throttling-ul ne punea, invariabil, frâne.

În cele 3 imagini de mai jos, puteți vedea temperatura procesorului în cele 3 scenarii de mai sus, adică jocuri, în Cinebench multi CPU și în CineBench Single CPU.

Placa video NVIDIA GeForce RTX 2060 a fost relativ mai cuminte – spunem relativ, deoarece, deși în specificații frecvența maximă de Boost este de 1200 MHz, datorită tehnologiei NVIDIA GPU Boost am prins placa pe radar mergând și cu 1425MHz în 3DMark și pentru puțin timp, în jocuri, chiar și 1500MHz. Consumul în schimb a fost cel normal, de 85W iar la temperaturi, putem lăuda placa video pentru că nu a depăsit nici o clipă 70C.

În cele 3 imagini de mai jos, comportamentul plăcii video: frecvență maximă atinsă în Boost, consum și temperatură gaming.

SSD-ul ne-a făcut o surpriză – apărând pe harta termică – la descărăcările și instalările de jocuri a sărit de 60C, pe alocuri chiar ajungând la 64C.

Temperaturi șasiu, zgomot

În primul rând, zgomotul. Din nou, un capitol la care Lenovo Legion a excelat – deși sunt patru guri de evacuare – două laterale și două în spate, microfonul nu a înregistrat mai mult de 44-45dB în cele mai grele momente de gaming, clasându-l în zona laptop-urilor de gaming ”jucabile fără căști”.

Temperaturile măsurate la suprafața carcasei (jos, în stanga light work, în dreapta, gaming) sunt în limitele obișnuitului.

În zona superioară a șasiului, pe la mijlocul tastaturii temperatura carcasei ajunge în sesiunile de gaming la 43C (36C în light work), în schimb în zona WASD-ului este chiar rece, cu câteva grade bune sub temperatura corpului (32C).

Da, chestia aia mică ca un ban, din dreapta touchpad-ului, e controller-ul SATA, ce se incinge binișor.

În schimb, burta laptop-ului se încinge destul de bine (53C în gaming, 40-41C în light work), evident, dacă țineți laptop-ul pe un cooler de notebook sau pe masă nu vă veți da seama de acest aspect și nici nu vă va deranja în vreun fel.

Da, ”chestia aia lunguiață”, de jos, în mijloc, ce a ajuns la aproape 50C, e controller-ul SATA, ce se cam încinge la instalări mari de jocuri.

Mai jos, radiografia unei răciri eficiente: guri de evacuare fierbinți, deasupra, la suprafață, carcasa cu 20-25C mai rece). Stânga-dreapta, gurile de evacuări de la CPU/GPU.

Baterie

Bateria de 57Wh, produsă de SMP nu e impresionant de mare, dar a reușit să îmi țină laptop-ul ”treaz” până am editat acest articol, adică 4ore și 10 min, ceea ce nu e deloc rău (Google Docs, light Internet browsing).

Concluzie

Procesorul Intel Core i5-9300H și placa video NVIDIA GeForce RTX 2060 fac o casă bună împreună.

Nu, nu e nicio gâtuire în sistem, singurul lucru pe care l-aș fi vrut să-l văd era un ecran mai rapid, cu adevărat de gaming, dar sincer, la acest preț, având în vedere și construcția solidă, tastatura plăcută, zgomotul foarte mic, temperaturile decente, autonomia foarte bună, este un laptop cu un preț/performanță foarte-foarte greu de bătut.