Gama UltraGear, marca de elită a coreenilor de la LG, reprezintă vârful de gamă, crema monitoarelor de gaming, specificații de top, panouri de calitate, tehnologii de gaming de ultimă oră. Ne-am jucat cu modelul de 34” 34GK950G și vă vom împărtăși pe scurt opiniile noastre.

Același panou, dar cu FreeSync sau G-SYNC – o abordare inedită și sănătoasă. Pentru gameri

Înainte de a trece la caracteristicile, ergonomia și performanțele monitorului, aș dori să fac o paranteză foarte interesantă: LG vine cu o abordare pe care nu am întâlnit-o foarte des până în prezent (o abordare pe care o aplaud și o încurajez): au ales un panou bun, cu caracteristici de gaming de top, și au creat în jurul său două monitoare diferite, pentru fanii AMD și NVIDIA: unul cu FreeSync 2 (F-ul din sufix) respectiv un model cu G-SYNC (cu sufixul G) – modelul testat de noi astăzi.

Diferența dintre cele două? Pe scurt, modulul G-SYNC :).

Răspunsul mai lung este că deși modelul cu Freesync 2, 34GK950F-B ar fi creat pentru fanii AMD, e nevoie să mai adăugăm ceva. Ați ghicit: dacă sunt panouri identice, ambele cu tehnologie VRR (Variable Refresh Rate), păi atunci…este modelul cu FreeSync 2 și G-SYNC Compatible? Da, este, din toate testele rulate de comunitatea care îmbunătățește baza de date cu monitoarele G-SYNC compatible (și aici ne referim la altele decât cele pe care NVIDIA le-a testat și le-a aprobat și publicat pe site-ul lor).

Cu steluța și mențiunea că LFC-ul (Lower Frame Rate Compensation) există, și funcționează pentru că VRR-ul monitorului e în plaja 55-144Hz. Da, ați citit bine, varianta cu FreeSync are refresh rate-ul maxim de 144Hz, pe când ”fratele mai mare” cu G-SYNC are doar 120Hz :). De ce are 120Hz? Din cauza modulului G-SYNC (prima generație) care nu poate urca decât la 120 Hz la rezoluția dată (și iată și explicația de ce avem doar DisplayPort 1.2 în loc de 1.4 și HDMI 1.4 în loc de 2.0). Deci voi decideți dacă doriți modelul cu FreeSync, cu 144Hz refresh rate, și plajă VRR între 55-144Hz sau modelul mai scump (firește), cu modul G-Sync integrat, panou puțin ”mai lent” (deși mă îndoiesc că veți face diferența dintre 120 și 144Hz), de 120Hz, cu plajă de VRR 1-120Hz. Alegerea vă aparține.

Design, ergonomie, meniu

Spre bucuria unora și disperarea altora (am observat clar cele două categorii de utilizatori, gameri pasionați, pe pagina noastră de FB), modelul de față alege calea trendului UltraWide, format 21:9, rezoluție 3440 x 1440. Îmi aduc aminte acum mulți ani (prin 2016, să fiu mai exact!) când am văzut primul astfel de monitor, un ROG PG348Q – nici nu erau foarte multe jocuri care să ruleze nativ în această rezoluție. Astăzi, iată, cam toate jocurile pe care le-am jucat au rulat absolut fără nicio problemă în formatul ultra wide.

Pentru a fi OK la capitolul ergonomie, trebuie să recunosc, curbura este aproape necesară – sunt gameri care spun că e greu să te obișnuiești cu un ecran curbat – eu vă spun, m-am simțit acasă :). Ești acolo, în mijlocul acțiunii, doar să ai un birou suficient de încăpător. Curbura este de 1900R, o curbură mult mai evidențiată față de TV-urile cu curbură 3000R, ceea ce este și normal, utilizatorul fiind mult mai aproape de monitor, prin scenariul de utilizare.

Și dacă tot suntem la capitolul ergonomie, fiind totuși un panou voluminos, manevrarea sa mi s-a părut destul de decentă – ajustarea stânga-dreapta este extrem de facilă, și, un efort minimal au cerut manevrele de înclinare în jos sau în sus (termenul cunoscut în engleză sub denumirea de Tilt – deviația de la verticală a panoului), respectiv ajustarea pe înălțime (110mm) a panoului.

Cable managementul există, ajută la ascunderea traseului cablurilor, însă este minimal, nimic spectaculos, precum și conectica.

Meniul

Meniul în schimb mi s-a părut foarte bine organizat, intuitiv și ușor de schimbat. Singura mea observație este că lipsește un mod sRGB – adică dacă tot avem un panou cu wide gammut, chiar era greu să se integreze un mod frumos precalibrat din fabrică, pentru pasionații de fotografie? Până la urmă, la prețul acestui monitor (între 5000-6000 Lei) m-aș fi așteptat la așa ceva.

Trecând peste acest mic amănunt, setările Gamer 1 și Gamer 2 mi s-au părut cel mai aproape de realitate, și în drumul nostru către o calibrare perfectă am plecat de la aceste profile. Reader este exclusiv pentru noapte, luminozitatea se închide extrem de mult, culorile sunt și ele afectate foarte mult, așa că am trecut peste această setare în testarea noastră.

Am apreciat în schimb capitolul Game Adjust, tratat cu cea mai mai seriozitate de către LG – zona de unde se overclockează panoul de la 100 la 120 Hz, agresivitatea OverDrive-ului pentru un timp de răspuns cât mai mic, de 5ms G2G, (faster, fast, normal, off), și foarte important, Black Stabiliser., adică un mod de a altera nivelele de gamma pentru a putea distinge detaliile din cele mai întunecate zone (foarte binevenit pentru gameri această funcție).

Dar să revin asupra overclock-ului un minut. Panoul suportă nativ 144Hz, deci nu vă speriați de acel overclock, de fapt el se aplică asupra modului de G-SYNC, cel mai puturos membru al echipei din spatele monitorului, și care, după cum spuneam, default poate duce doar 100Hz la 3440 x 1440.

Panoul NanoIPS: culori bogate

Nano IPS este mai mult o denumire de marketing, dar menirea sa este clară: de a diferenția vechiul IPS de noua tehnologie dezvoltată de LG, cu un extra strat KSF (Dipotassium hexafluorosilicate pentru chimiștii împătimiți) de fosfor ce emite lumină roșie și ca și rezultat se obține un panou mai luminos, cu un spațiu de culoare mult mai amplu, în special în zona de roșu. De aici și spațiul P3 foarte apropiat de 100%.

Colorimetrul nostru s-a oprit la 95% P3 (valoare care se traduce în peste 130% spațiul acoperit de spațiul de culoare sRGB tradițional), 89% AdobeRGB, valori foarte bune și pentru cei ce vor să folosească monitorul pentru alte activități decât cel de bază, adică gaming-ul.

Uniformitatea culorilor este de top, la fel și acuratețea culorilor, cu o medie a valorilor de deviatie Delta E de 0.74

Și pentru că fiecare panou are un punct slab, acela s-a dovedit a fi în cazul de față uniformitatea luminozității.

Și pentru totuși vorbim de un monitor high-end de gaming, contastul și luminozitatea au dovedit că avem un exemplar pur sânge UltraGear: 400cd/m2 este o valoare bună, cu un contrast ce se apropie de 1000:1. Evident, există panouri IPS cu contrast ce trec de 1200-1300:1 dar să fim sinceri, nu e cazul să fim cârcotași.

De asemenea, nu există nici urmă de flickering, fără PWM aplicat ce vă poate distrage.

Modelul de față nu dispune de MBR (Blur reduction mode), ca modelul cu sufixul F, însă acest lucru se știe, nu e pe gustul G-SYNC-ului. MBR implică o lumină pulsatorie, stroboscopică, pe când cei ce vor imagini flicker-Free vor merge pe varianta G-SYNC. Vedeți? Gusturi și gusturi, și LG a rezolvat cerințele ambelor tabere, cu un singur tip de panou, dar alte tehnologii implicate în spate. Elegant.

Concluzie

Pentru mine, benchmark-ul în monitoarele de gaming de 34” curbate a rămas bătrânul ROG Swift PG348Q. Și hai să vedem unde se plasează LG UltraGear 34GK950G-B față de acesta și voi decideți dacă merită aceste aspecte diferența de preț.

În primul rând, refresh rate-ul de 120Hz față de 100Hz. Minusculă diferența, dar am prieteni care spun că fac diferența dintre 100 și 120Hz.

Însă cel mai mare diferențiator cred că este panoul în sine, culorile de pe LG sunt pur și simplu uluitoare în comparație cu un panou clasic, cu spațiu de culoare obișnuit (86% NTSC față de un 72% NTSC este o diferență foarte mare când vorbim de capabilitățile de afișare a culorilor din spectrul vizibil ochiului uman).

Și aș adăuga și mici detalii precum Black Stabiliser, foarte util în jocuri.

Merită LG pt diferența de 20% la preț? Eu zic că da.