Jocurile licenţiate, ce au la bază filme sau seriale recente, n-au avut o soartă prea fericită în ultima vreme, devenind din ce în ce mai rare. Totuşi, de-a lungul istoriei, acest gen s-a bucurat şi de aportul unor titluri foarte reuşite, care au completat foarte bine materialele-sursă: şi acum îmi aduc aminte cu plăcere de jocul Madagascar, realizat după filmul de animaţie omonim, sau mai vechile Aladdin şi The Lion King (care tocmai au fost relansate în ediţii remasterizate pentru consolele şi PC-urile moderne). Ei bine, proaspăt apărutul Ice Age Scrat’s: Nutty Adventure este undeva la graniţa dintre aceste două extreme, nefiind nici prost, însă nici foarte reuşit.

Un avantaj pentru cei care n-au mai ţinut pasul în ultima vreme cu seria Ice Age (două degeţele ridicate aici!) este că Scrat’s Nutty Adventure nu urmează firul niciunui film din serie, povestea bazându-se pe faptul că o lume întreagă cunoaşte scopul primordial al veveriţei Scrat: dobândirea mult doritei ghinde! Pornind de la această premisă, acompaniată de câteva rânduri de text, afli că, din pielea micuţului mamifer preistoric, trebuie să găseşti patru astfel de ghinde, pierdute în cele patru colţuri ale lumii de joc. Expunerea narativă se opreşte aici, momentele mai importante ale jocului fiind totuşi punctate de câteva secvenţe cinematice scurte, dar amuzante, în care ghinionistul Scrat trece prin câteva situaţii pe cât de extreme, pe atât de amuzante.

În rest, avem parte de un plaftormer 3D destul de clasic, veveriţoiul fiind nevoit să călătorească în patru “lumi” diferite, unite de un HUB central, pentru găsi ghindele visate. Aparenta neliniaritate sugerată de HUB-ul central reprezintă doar o iluzie, progresul în “lumile” mai avansate fiind condiţionat de dobândirea unor abilităţi speciale din setul anterior de niveluri. Astfel, pentru a accede în lumea a doua, ai nevoie de posibilitatea de a executa o săritură dublă (dobândita după finalizarea primului “capitol”), pentru a treia de abilitatea de a te catapulta printr-un soi de inele (dobândită la sfârşitul celui de-al doilea act) şi, în fine, pentru a patra, de telekinezia ce-ţi va permite să muţi anumite blocuri de piatră (pe care o însuşeşti, aţi ghicit, la sfârşitul celei de-a treia lumi).

Grosul nivelurilor ce formează aceste “lumi” pun accentul pe elementele de platforming, destul de bine realizate, însă, în acelaşi timp, accesibile pentru publicul mai tânăr (căruia jocul i se adresează, în mod evident). Din când în când, mai lupţi şi împotriva câtorva inamici, însă aceste confruntări sunt foarte simpliste, apăsarea repetată şi rapidă a butonului de atac fiind suficientă pentru a doborî aproape orice astfel de adversar. Din păcate, inamicii sunt de foarte puţine tipuri, lucru valabil chiar şi pentru boşi. Spre exemplu, deşi avem parte de patru “lumi” de joc, doar finalurile a trei dintre acestea sunt păzite de boşi, bătăliile cu aceştia fiind ceva mai spectaculoase, însă la fel de uşoare.

Lucrurile sunt facilitate şi de cristalele purpurii presărate peste tot prin niveluri, care, pe lângă deblocarea unor artwork-uri în meniul principal al jocului, au şi darul de a-i oferi viaţă suplimentară veveriţoiului nostru. La un moment însă, vei “da contorul peste cap”, cristalele culese nemaiavând niciun efect vizibil. Chiar dacă progresul prin niveluri nu este deloc dificil, jocul propune şi puzzle-uri, de cele mai multe ori bazate pe găsirea şi alimentarea unor dispozitive cu un soi de baterii, ba chiar şi arii secrete destul de bine ascunse. Pentru a găsi însă toate aceste secrete, va fi nevoie să te întorci în arii deja vizitate, cu abilităţile dobândite mai târziu (există şi un sistem de teleportare special adăugat în acest sens).

Astfel, dacă alegi să mergi doar pe firul principal al jocului, Ice Age: Scrat’s Nutty Adventure poate fi dus la bun sfârşit foarte rapid, în numai 2-3 ore. Totuşi, vă recomand să încercaţi să găsiţi ariile secrete, acolo fiind ascunse unele dintre cele mai interesante puzzle-uri ale jocului. Astfel, o parcurgere a aventurii cu accentul pus pe explorare poate să extindă durata jocului la 8-10 ore. Din păcate, fie că alegeţi o variantă sau cealaltă, vă veţi lovi de o cameră foarte neascultătoare, care “fuge” şi schimbă perspectiva în situaţiile delicate, mai ales când Scrat are în spate un perete sau o stâncă. Astfel, se pot rata sărituri simple la prima vedere, însă rareori aceste greşeli nasc frustrare, checkpoint-urile fiind foarte dese.

Mai greu de digerat este framerate-ul versiunii pentru Nintendo Switch a jocului, cea pe care am avut-o în teste. Pur şi simplu majoritatea nivelurilor rulează cu undeva în jur de 20 cadre pe secundă (ba chiar şi mai jos), afectând foarte mult precizia anumitor manevre. Există şi excepţii, prin caverne, unde jocul se prezintă ceva mai bine, însă, per total, Scrat’s Nutty Adventure pentru Switch rulează foarte, foarte prost. Ce-i drept, grafica pe Switch este decentă, însă aş fi preferat o diminuare suplimentară a rezoluţiei/calităţii efectelor în favoarea unui framerate decent, mai ales în condiţiile în care celelalte ediţii ale jocului nu par să sufere de pe urma acestor probleme de performanţă.

În concluzie, Ice Age: Scrat’s Nutty Adventure ar fi putut fi un platformer decent, accesibil pentru copii, dacă nu ar fi fost faultat de durata de joc mult prea scurtă (pentru preţul cerut) şi, în cazul ediţiei pentru Switch, de framerate-ul deranjant de mic.