Asemenea tuturor jocurilor produse de Blizzard până acum, Overwatch s-a bucurat de un succes foarte mare în urmă cu trei ani, când a fost lansat pe PC, PlayStation 4 şi Xbox One. Între timp, jocul a evoluat foarte mult, primind conţinut gratuit sub formă de noi moduri de joc sezonale, noi eroi, hărţi şi tone de skin-uri, însă nu a fost portat pe nicio altă platformă… până acum. Switch este probabil cea mai interesantă consolă de pe piaţă în acest moment, iar după conversia excelentă de anul trecut pentru Diablo III, am presupus că este doar o chestiune de timp până când singurul alt joc Blizzard de pe console ajunge şi pe platforma Nintendo. Este însă Overwatch pe Switch demn de reputaţia Blizzard?

O portare pe Switch a unui joc de pe consolele Sony şi Microsoft este întotdeauna interesantă, întrucât unii dezvoltatori reuşesc să ofere experienţe foarte bune, adaptate bine la hardware, în timp ce alţii livrează produse clar inferioare, la limita decenţei. În cazul Overwatch, portarea este de o calitate medie, nici proastă, nici foarte bună, câteva aspecte importante ale jocului dând bătăi de cap studioului Iron Galaxy (acelaşi care a adus şi Diablo III pe această platformă).

Acest review va fi mai degrabă unul tehnic, întrucât jocul, din punctele de vedere al gameplay-ului şi al conţinutului, este identic pe toate cele patru platforme pe care este disponibil. Pe Switch avem acces la toţi eroii lansaţi până în prezent, toate hărţile, skin-urile şi chiar acces la evenimentul special de Halloween care rulează în prezent. Din acest punct de vedere, portarea este foarte fidelă variantelor originale, urmând ca versiunea de Switch să ţină pasul de acum înainte în ceea ce priveşte update-urile.

Pentru a aduce însă un joc precum Overwatch de pe Xbox One sau PlayStation 4 pe Switch se fac în general câteva compromisuri importante la nivel grafic: se scade rezoluţia, se elimină câteva detalii grafice şi apoi se lucrează la framerate. Întrucât Overwatch este un joc care rulează la 60 de cadre pe secundă, pentru că natura sa competitivă cere asta, era de aşteptat să nu facă tranziţia către Switch cu framerate-ul intact.

Da, aceasta este singura versiune de Overwatch care ţinteşte către 30 de cadre pe secundă, însă nu este cazul să închideţi fereastra acestui review… Lipsa celor 60 FPS este dezamăgitoare, dar nu este un capăt de ţară. Pentru că au realizat că nu pot oferi un joc arătos la viteză optimă, cei de la Iron Galaxy s-au pus pe optimizat, livrând o experienţă foarte consistentă, la “jumătate din valoarea optimă”. Într-adevăr, jocul nu este la fel de fluent, însă cei care au jucat FPS-uri competitive pe console la 30 de cadre pe secunde în trecut nu vor avea probleme cu asta. Performanţa este consistentă în majoritatea cazurilor şi doar anumite secvenţe foarte aglomerate, cu ambele echipe pe ecran în acelaşi timp, când sunt activate simultan multe abilităţi, oferă scăderi subtile de framerate.

În modul docked, Switch-ul afişează o rezoluţie dinamică ce poate urca maximum până la 900p (1600×900), aceeaşi ţintă pe care o avea şi versiunea de Xbox One. Da, grafica are un aspect cam „soft”, iar anumite elemente vizuale sunt la o calitate mai mică, similară cu setarea „low” de pe PC, însă în niciun caz jocul nu arată rău. Singurele diferenţe notabile sunt în cazurile texturilor şi anumitor elemente minore de decor de pe unele hărţi, însă toate celelalte detalii şi efecte sunt prezente şi pe Switch. În modul handheld, jocul arată şi mai bine datorită ecranului mai mic, în timp ce performanţa nu este tocmai diferită, însă pot apărea scăderi de framerate mai pronunţate în anumite momente. Prezentarea este ajutată în modul handheld de rezoluţia maximă de numai 720p, nativă pentru ecranul consolei, care poate scădea subtil pentru a păstra framerate-ul constant.

Din fericire, chiar şi cu rezoluţii mai mici, detalii scăzute şi framerate înjumătăţit, Overwatch se simte foarte bine pe Switch, iar din acest punct de vedere se pare că Iron Galaxy şi-a făcut treaba. Pentru a realiza un joc la 60 de cadre pe secundă, compromisurile ar fi trebuit să fie foarte mari, transformând jocul în altceva. De altfel, este posibil ca acest lucru să nu fi fost realizabil nici prin scăderea suplimentară a detaliilor, întrucât consola Nintendo beneficiază de un procesor mult mai puţin capabil faţă de cele de pe PC sau consolele alternative, ce foloseşte o arhitectură ARM complet diferită.

Acum că am trecut peste cea mai mare piedică care poate apărea „în calea” versiunii de Switch a lui Overwatch, hai să vorbim puţin despre câteva particularităţi ale acestei ediţii, care mi s-au părut slab implementate. În primul rând, de fiecare dată când intri în joc, în ciuda faptului că validezi conectarea cu contul Battle.net la prima rulare, va trebui să aprobi accesul de fiecare dată. Acest lucru rezultă într-un e-mail automat din partea Nintendo, care te notifică despre faptul că ai permis utilizarea datelor personale către Blizzard. Acesta pare să fie un bug în sistemul de login, care ar trebui rezolvat de către Blizzard chiar de la primul update, sper…

Apoi, avem de a face cu partea de conexiune online şi modul în care jocul încarcă nivelurile şi personajele. Switch este o consolă care se bazează pe conexiune Wi-Fi. Chiar dacă poate fi folosită alături de un adaptor Ethernet pe USB în modul docked, majoritatea utilizatorilor de Switch nu o fac, iar Overwatch permite afişarea latenţei către server. Astfel, multe meciuri au conexiuni cu lag de 100-150 sau chiar 200 milisecunde, ceva ce nu ar trebui să apară într-un shooter competitiv (şi asta pe o conexiune Wi-Fi proprie de 800 Mbps, cu semnal full). Poate că este România prea departe de serverele Blizzard? În orice caz, în ciuda unor meciuri cu lag (puţine, ce-i drept), jocul s-a comportat destul de bine, chiar şi la valori mari de latenţă. Este posibil ca framerate-ul scăzut şi timpul de răspuns suplimentar adăugat de controller să compenseze cumva pentru latenţa de multiplayer, întrucât totul este puţin mai „lent”. Nu am avut însă parte de conexiuni întrerupte şi nici de crash-uri în sistemul de operare al consolei.

Ceva peste care nu prea am putut trece este încărcarea lentă a personajelor odată ce te conectezi la un meci. Pentru aproximativ jumătate de minut, modelele personajelor sunt complet absente de pe hartă, fiind înlocuite cu luminiţe roşii care sugerează că acolo se află un jucător. Acest lucru nu este o problemă dacă intri într-un meci de la început, întrucât perioada de selectare a personajelor oferă destul răgaz consolei pentru a încărca toate modelele, însă dacă eşti repartizat automat într-un meci deja început, practic, primele 30 de secunde nu poţi face mai nimic, pentru că nu vezi inamicii şi nici personajele aliate, doar te poţi plimba pe hartă liniştit. Să ieşi din bază înainte să se încarce personajele este cea mai simplă metodă de a muri.

În cele din urmă, Iron Galaxy a încercat să implementeze control prin intermediul giroscopului pe Switch, ceva ce ar trebui, în teorie, să ofere precizie mai mare atunci când ţinteşti. Din păcate, implementarea este slabă, mişcările controllerului fiind imprecis prezentate pe ecran. Mai mult, această opţiune este pornită implicit, fiind necesară dezactivarea ei manuală.

Fiind un joc care funcţionează exclusiv online, Overwatch pe Switch necesită şi un abonament la serviciul Nintendo Switch Online, care din fericire este destul de ieftin, cam la o treime din preţul Xbox Live Gold sau PlayStation Plus. Overwatch vine şi cu trei luni de abonament inclus, deci cu ocazia asta vă puteţi prelungi abonamentul deja existent sau, dacă nu-l aveţi deja activ, veţi putea încerca şi alte titluri online de pe platformă, dar şi accesa serviciile de jocuri clasice Nintendo de pe NES şi SNES.

Chiar dacă acest review lasă de înţeles că Overwatch ar oferi o experienţă de joc slabă, adevărul este că avem de a face doar cu o versiune MAI slabă decât celelalte, excelente la vremea lor. Atunci când tragi linie însă, jocul este complet funcţional, cu nişte probleme care ar putea fi rezolvate pe parcurs. Şi, având în vedere că Overwatch primeşte actualizări destul de des, ar fi de mirare ca versiunea de Switch să nu beneficieze de îmbunătăţiri în perioada următoare.

Overwatch pe Switch străluceşte însă cel mai mult atunci când este jucat în mod portabil, pe o conexiune Wi-Fi bună. Grafica arată foarte bine pe un ecran mic, performanţa este decentă, iar acesta este şi cea mai facilă metodă prin care poţi ataşa un headset cu microfon în jack-ul consolei, pentru a putea comunica cu coechipierii. Dacă decideţi să cumpăraţi jocul pe Switch, luaţi-l în special pentru modul portabil. Există alte variante mai bune (şi probabil mai ieftine, acum) pentru a juca Overwatch pe un televizor mare. Totuşi, dacă Switch este singura platformă la care aveţi acces, nici experienţa de joc „docked” nu este una slabă, servindu-şi cu brio scopul.