HP Spectre X360 13,3”: Notebook? Tabletă? DA! Laptop convertibil 2 în 1 premium și autonomie de invidiat. (review)

Laptop-urile 2 în 1 au fost mereu privite ca și surorile mai ciudate ale ultrabook-urilor. Indiferent că vorbim de modelele cu ecran detașabil sau cele convertibile, precum modelul de față. Există două tipuri de utilizatori: cei care nu suportă touch-ul, ecranul glossy, urmele de degete de pe ecran (autorul inclus) și cei care apreciază puterea unui laptop când au nevoie de putere și avantajele unei tablete, când doresc să citească o carte, să studieze documente mari pe internet, să urmărească un serial NetFlix sau HBO Go sau pur și simplu sunt pasionați de artă și au și talentul necesar, evident, devenind adevărați artiști digitali, cu un digitizer (pen) inclus, ce vine bundle cu laptop-ul 2 în 1.

Design – de la exterior la interior

Spectre x360 are un design ce cu siguranță nu te va lăsa indiferent. Liniile drepte, marginile colțuroase ieșite din comun, combinația dintre marginile arămii și carcasa cu o tentă maronie foarte elegantă este una chiar foarte reușită (HP numește această culoare Dark Ash – evident, un nume de culoare pe care noi bărbații le descoperim doar din greșeală, în cel mai bun caz:). Vedeți voi: doamnele și domnișoarele spun Dark Ash, noi bărbații…șaten…este clar cum și către cine este targetat această mică bijuterie…

Design-ul și atenția la detalii a producătorului m-a făcut să greșesc destul de mult prețul acestui convertibil, estimarea mea fiind în sus cu câteva mii de lei, greșeală pe care nu o fac frecvent – și dacă tot am ajuns la capitolul greșeli și confesii, vă spun că mi-a luat aprox 15 sec să-mi dau seama de unde se pornește micuțul Spectre de față: chiar în extremitatea șasiului inferior, unde în mod normal carcasa era dreaptă și începe capacul ecranului, s-a făcut un decupaj simetric, atât în carcasa inferioară, cât și cea superioară, obținându-se un decupaj sub formă de triunghi isoscel.

Pe latura acesta în stânga s-a ascuns foarte eficient butonul de power, iar în dreapta, încă un conector TypeC. Interesantă și poziționarea cablului de alimentare – nici în spate, forțându-vă mereu să întoarceți laptop-ul să găsiți mufa de alimentare, nici pe lateral, să vă deranjeze cablul când lucrați cu un mouse – cablul iese pe diagonală, astfel ați scăpat de ambele probleme descrise mai sus. 

Recunosc, unii designeri devin din ce în ce mai inventivi, și asta este greu și e o raritate în ziua de azi, definită deseori de copy paste-uri nesimțite, nonșalante, practicate în orice domeniu (IT, auto, etc).

Balamalele sunt destul de rigide, mi-a plăcut aspectul acesta – ele au fost gândite să fie mai rigide pentru ca în modul tabletă, când ecranul este rotit la 360 grade să rămână cât mai lipit de partea inferioară a carcasei, dacă de exemplu dorim să folosim convertibilul pe post de tabletă și dorim să citim pe modul portret.

Această rigiditate a balamalelor necesită folosirea ambelor mâini pentru a deschide laptop-ul convertibil, dar măcar am rămas cu o senzație de bine făcut, durabil, nu ceva fragil și care va ceda după câteva sute de deschideri. La robustețea ecranului, pe lângă capacul solid, din aluminiu slefuit (și care nu lasă să se vadă amprentele precum suprafața de brushed aluminiu întâlnit pe multe laptop-uri) mai își aduce contribuția și sticla Corning Gorilla Glass NBT ce acoperă ecranul touch. 

Laptop-ul este foarte subțire, mai ales dacă luăm în calcul că avem în față un convertibil (acestea de obicei au ecranul puțin mai gros, pentru rezistență în timp – capac ranforsat, sticlă protecție display): doar 1,45cm grosime. Dacă punem la socoteală carcasa metalică robustă, ecranul solid acoperit cu Gorilla Glass, bateria de 61Wh (dimensiune peste medie la ultrabook-uri), greutatea de 1,33kg nu mai pare deloc una mare. Greutatea putea fi redusă doar dacă s-ar fi folosit aliaje de magneziu și sau fibră de carbon – dar evident nici nu ar fi arătat atât de bine (lifestyle gadget), și nici prețul nu ar fi rămas într-o zonă (oarecum) rezonabilă. 

Și dacă tot am intrat în capitolul ergonomie, aș menționa eleganța soluției de încărcare: nu doar că mufa de încărcare este pe USB Type C, dar laptop-ul se încarcă pe ambii conectori aflați pe partea dreaptă, indiferent în care port USB veți introduce mufa de alimentare. Și apropo, cred că adaptorul de 65W al acestui laptop convertibil este unul din cele mai mici văzut de mine până acum. Și încă ceva: bucata de cablu dintre adaptor și laptop este și matisat, arată ca un cablu de telefon high-end :).

 

Display

Ecranul produs de AU Optronics, cod AUO572D, este unul dintre cele mai reușite pe care le-am văzut anul acesta. Și de ce spun asta? În primul rând, luminozitatea este peste medie, peste 300cd/m2, Contrastul măsurat (maxim) a fost de 920:1.

Uniformitatea luminozității a fost cea mai bună măsurată de mine anul acesta, cea mai mare deviație fiind doar de 8%, ecranul fiind practic la fel de luminos în toate cele 9 zone măsurate. La acest capitol ecranul a luat nota 4,5 din 5 din partea colorimetrului nostru, cea mai mare notă la acest capitol.

Gammut-ul, adică spațiul de culoare a fost și el la înălțime: 100% SRGB, 77% Adobe RGB și 71% NTSC. Practic, este un ecran ideal pentru prelucrarea pozelor, chiar și la nivel amator-mediu.

Singurul capitol unde a scârțâit un pic acest panou, singurul punct care l-a oprit să fie aproape de perfecțiune a fost uniformitatea culorilor, capitol la care putea avea o prestație mai bună: deviația DeltaE a fost măricică în colțul stânga jos la luminoztatea de 100%.

Dar s-a mai înbunătățit la o luminozitate de 67%, unde nu mai avem pe harta acel rosu portocaliu. 

Ecranul Full-HD mi-a lăsat o impresie bună, per total, ridicându-se la nivelul de calitate al ultra portabilului. 

Tastatură, touchpad

Tastatura iluminată (lumină albă) și touchpad-ul de dimensiuni generoase au completat aspectul premium al device-ului. Cursa tastelor de 1,3mm, coroborată cu tastele cu feedback, mai precis pentru a apăsa/a activa o tastă, e necesară o forță mai mare de apăsare, de declanșare, lucru similar cu tastaturile de pe gama Zenbook – însă spre deosebire de ZenBook-ul de 13”, aici avem taste ”full” (adică de dimensiuni standard) și tastatura este mai aerisită, layout-ul mai bine folosit (tastatura curge până aproape de marginea laptop-ului, și mai există o extra coloană de taste în dreapta tastelor back/backspace/enter/shift). Singurele taste care m-au tot încurcat au fost cele direcționale (mai precis cele de sus și jos, mai bine zis jumătăți de taste).

Touchpad-ul HP Imagepad este precis, foarte plăcut în folosire. Butoanele de clic stânga/dreapta fizice au fost eliminate, ele fiind integrate în partea inferioară a touchpad-ului. 

Conectică

Conectica este bună dar cred că inginerii HP puteau mai mult. Înțeleg că portul USB 3.1 este multifuncțional și are și Thunderbolt 3, DisplayPort 1.2 dar cred că mergea și un HDMI pe undeva, fără să fim nevoiți să ne mai cumpărăm un adaptor. Zic și eu. Oricum, am apreciat faptul că laptop-ul se încarcă pe conectorul TypeC, mai bine zis pe ambii conectori TypeC, ceea ce este o inginerie de lăudat. A, și faptul că vă puteți încărca telefonul atât pe portul Type C, cât și în portul USB Type-A 3.1 aflat pe laterala din stânga.

Mai avem un jack audio combo, un cititor de carduri microSD și un switch de securitate pentru activarea/dezactivarea camerei web.

Evident, la laptop-urile ultra-subțiri nu mai avem conector de rețea pe fir de tip RJ45, dar nici nu veți resimți lipsa acestuia – cip-ul wireless Intel AC9560 oferă viteze foarte bune – vedeți în imaginea de mai jos rezultatul de la 4m de la router (viteza conexiunii mele la net este de 500MB/s).

Performanță

Cu ai săi 15W TDP, procesorul Intel Core i7-8565U rulează la 1,8GHz, cu boost până la 4,6GHz, și cele 4 nuclee și 8 fire de execuție oferă un raport performanță / consum / temperaturi / zgomot optimizat de HP. 

Astfel, în Cinebench r15 am observat performanțe cu aprox 20% mai mici decât pe ZenBook-ul de 13”, însă să nu uităm, laptop-ul de față, Spectre X360 este semnificativ mai subțire față de ZenBook-ul UX334FL de exemplu (cu 23% mai subțire, să fim mai exacți), ceea ce înseamnă că frecvențele și TDP-ul trebuie controlate mai puternic pentru a nu se supra-încinge întregul șasiu inferior și nici zgomotul ventilatoarelor și a aerului evacuat nu o devină supărătoare.

În modul single CPU (un singur nucleu în încărcare maximă), în Cinebench R15, frecvența procesorului a fluctuat între 3,5-4GHz, iar zgmotul a fost sub 35dB. În multi-core randarea a plecat de la 2,8GHz și spre final s-a stabilizat între 2,24-2,4GHz, ceea ce ne arată cum sistemul de ”protecție” împotriva supraîncălzirii își face bine treaba, chiar dacă zgmotul crește la 42-44dB, încă suntem într-o zonă destul de acceptabilă din punct de vedere acustic.

După teste repetate scorul final Cinebench Multi CPU scade sub 500 pct, ajungând chiar la 440-460 pct (adică aprox cu 10% sub scorul inițial). Nu este o scădere dramatică, e un comportament întâlnit la multe laptop-uri, dar trebuie să menționăm acest aspect. 

În cele două imagini de mai sus se poate observa aceea frână de care am vorbit mai sus: procesorul pornește cu un demaraj puternic, cu scârțîit de roți, sare la un TDP de aproape 30W, adică dublu specificațiilor, dar și temperatura sare repede la 95C, dupa care scade frumos la TDP-ul de 15W și temperatura se cumințește și ea, stabilizându-se pe la 85C.

Soluția de stocare este cam micuță ca și capacitate, însă încearcă să se revanșeze la capitolul viteză. Western Digital PC SN720 NVMe SSD este modelul din configurația testată de noi, cu capacitatea de 256GB, cu rezultate absolut de invidiat: peste 3000MB/s la citire și aproape 1600MB/s la scriere. 225K IOPS-uri la random read, 185K la random write. 

Memoria 8GB este onboard, adică adio upgrade la memorie, dar din nou, deși știu că pentru a împăca și capra și varza, toată lumea optează pentru această soluție la laptop-urile foarte compacte. De aceea, e bine să vă alegeți din start modelul bine, pentru că veți rămâne cu aceea cantitate de RAM până la finalul relației voastre. 🙂

Temperaturi

Și iată că am ajuns și la capitolul cel mai sensibil (poziție împărțită cu categoria zgomot, despre care v-am povestit deja mai sus).

În lucru obișnuit, vizionat filme, lucrat documente, navigare Internet, laptop-ul păstrează temperaturi prietenoase cu corpul, însă deja se va crea un ușor disconfort dacă veți ține laptop-ul în poale – din nou, cum am mai spus-o, NU recomand niciodată acest lucru, mai bine vă luați frumos un stand cu ventilator și gata, problemă rezolvată. 

Mai jos vedeți laptop-ul în două situații: încărcare normală și una …hai să-i spunem excesivă, în care am făcut 15 minute randare după randare în Cinebench, doar să văd până unde se poate încinge micuțul laptop și cât de gălăgios poate deveni.

Concluzia este: în lucru normal, la cât de subțire este, se descurcă de minune  – îl ajută și carcasa de aluminiu, care disipă foarte uniform pe spate temperatura, însă fantele din spate puteau fi un pic mai mari și aerul evacuat ar fi ieșit făcând mai puțin zgomot.

Oricum, laptop-ul este în parametri, scenariul cu heavy load este mai mult ca un studiu de caz, în niciun caz nu văd acest scenariu ca unul real – nu e în targetul acestui laptop. 

Autonomie de 10 ore – web browsing

La capitolul autonomie, cu luminozitatea la 40%, tastatura pe prima treaptă de iluminare, am reușit să scot 10 ore de muncă, ceea ce acoperă o zi de muncă fără nicio problemă. Bateria de 61Wh și power managementul HP au avut o prestație bună. Nu știu cum exact măsoară cei de la HP timpul, spunând că bateria poate ține până la 22 de ore, chiar nu știu – înțeleg că dezactivând Wi-Fi-ul mai putem obține câteva ore, cu ecranul la minim mai câștigăm câteva ore…dar chiar și așa…în fine, eu rămân la ideea că scenariul real-life folosit de noi oricum a scos rezultate impresionante. 

Concluzii

Prețul modelului testat de noi, HP Spectre x360 13-ap0007nq, cu 8GB RAM și 256GB SSD în magazinele din România se învârte în jurul sumei de 6500 Lei. Poate părea o sumă mare pentru mulți dintre noi, dar calitatea construcției, al ecranului, autonomia ridicată, pen-ul inclus toate acestea îmi șoptesc în ureche că prețul este unul destul de cinstit pentru acest tip de portabil.